În Cluj Napoca, în zona Gării CFR funcționează fabrica de reparații material rulant 16 Februarie. 16 Februarie, istoria unei fabrici din Cluj, unde încă se mai repară locomotive.
Istoria aceste fabrici este strâns legată de istoria Căilor Ferate Române. La această fabrică încă se mai repară locomotive diesel sau electrice, dar și vagoane de călători.
”Efectuăm lucrări de reparații planificate de tip RR, RG, RK pentru toate tipurile de material rulant: locomotive diesel hidraulice LDH 450 CP, 700 CP, 1250 CP; locomotive diesel electrice LDE 1250 CP, 2100 CP; locomotive electrice LE 3400 kW, 5100 kW; automotoare diesel hidraulice; rame electrice ; vagoane de călători”, se arată pe pagina de internet a fabricii.
De asemenea, la remarul 16 Februarie din Cluj Napoca au loc și modernizarea unor locomotive din parcul CFR Călători, dar și din cel al companiei private Transferoviar.
”Lucrări de modernizare pentru orice tip de material rulant de cale ferată, dintre care enumerăm: locomotive diesel hidraulice LDH 450 CP, 700 CP, 1250 CP; locomotive diesel electrice LDE 1250 CP, 2100 CP; locomotive electrice LE 3400 KW, 5100 KW; locomotive cale ingusta,automotoare diesel hidraulice ADH11, VT; rame electrice; vagoane pentru călători”, se mai arată pe pagina de prezentare.
Are o vechime de 155 de ani
Remarul 16 Februarie SA s-a înființat în anul 1870, fiind o societate cu capital integral privat, românesc, ce are ca obiect principal de activitate construcția, modernizarea şi repararea materialului rulant de cale ferată.
După Revoluție, Remarul 16 Februarie SA a încheiat cu Bombardier Transport – Franța un acord pentru achiziția unei licențe pentru producerea familiei de trenuri de mare capacitate AGC in cadrul societății.
Numele fabricii este strâns legat de greva muncitorilor de la Fabrica Grivița din februarie 1933.
Pe 16 februarie, Armata și Jandarmeria primesc ordin să tragă, ceea ce se și întâmplă. Au murit șapte oameni (Vasile Roaită, Dumitru Popa, Gheorghe Popescu, Cristea Ionescu, Dumitru Tobiaș, Dumitru Mayer, Ion Dumitrescu) Vasile Roaită era ucenic în ultimul an la căldărărie (cazangerie) și nu avea nicio legătură cu greva.
Stătea lângă ușă când a intrat armata și a început să tragă. A fost rănit din întâmplare și a murit la spital, a doua sau a treia zi. Ulterior, propaganda comunistă l-a transformat pe Vasile Roaită în erou al clasei muncitoare.
Lasă un răspuns