Cum se trăiește la maxim într-un spital Covid 19! Medicul care a luptat cu disperare să salveze viața unui om!

Mesajul unui medic de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Cluj Napoca, unitate medicală aflată în prima linie în luptă împotriva Covid19, este unul care arată la ce intensitate trăiesc medicii, asistentele medicale și infirmierii.

Cosmina Magdău este medic primar pneumolog și lucrează de mai mulți ani la spitalul clujean. De când, pandemia a lovit în forță, medicul a fost primul care s-a oferit să ”lupte în prima linie” împotriva temutului virus, pentru a le salva viața celor aflați în stare critică.

Miercuri seara, Cosmina Magdău a încercat, alături de echipa ei, să salveze viața unui om, un român, infectat cu Covid 19. Pe buletinul de presă de vineri, pacientul era trecut la rubrica decedați. ”Lupta am pierdut-o de data asta, da, dar nu oricum!”, spune medicul Magdău.

Lupta pentru a salva viața omului a fost descrisă chiar de Cosmina Magdău. Mesajul îl puteți citi în întregime mai jos.
Pentru sceptici, mesajul este unul foarte simplu și clar, virusul există, purtați mască de protecție, păstrați distanța socială și spălați-vă cât mai des pe mâini!

Au luptat om lângă om până la capăt

”Au spus-o alții, mai umblați prin lume decât mine pe vremurile astea de criză: „covid-ul ne-a îngenunchiat!” Pe noi și pe alții cu mult mai buni! În sistem de sănătate, în locuri în spitale, în educația populației! În toate cu mult mai buni! Dar îngenunchiați și ei!
Iar acum, epuizarea totală a tuturor celor „din linia întâi”, celor ce n-au avut concediu, nici zile libere , și nici prea multe vorbe bune în vreun ziar sau vreo rețea de socializare, ne fac să ne îndoim nu doar de existența divină ci chiar de existența vreunui sens al acestei lupte!
Și totuși…
Totul a început chiar la schimbul de ture. Un pacient desaturat sever, deși era pe HFOT dat la maximum! Apoi a intrat în stop!
Au rămas toți din tura cealaltă, 4 ore peste programul lor (atât cât a durat resuscitarea) și am ajuns și eu, și toți din tura mea! Doctori, asistenți, infirmieri! Anestezistul sosise deja la caz.
Toți, în costumele albe, măști, viziere ! Am avut timp să-i admir doar o clipă, alunecând unii pe lângă alții, într-o agitație mai mult sau mai puțin controlată, dar extrem de dedicați! Aproape că nu-mi venea să cred că sunt ai mei, echipa mea! Cei „de pe covid”!
A fost o luptă cum nu am trăit niciodată; chiar cred că nu!
Nu am resuscitat nicicând atâtea stopuri la un pacient, (patru adică), nici în condiții normale! (Și am mai resuscitat, reușit sau nu, de… câteva ori!)
Dar a fost mai mult decât atât: o anumită „conexiune” între ei…
Au fost fascinanți ! Toți!
Pe unii nici nu îi cunosc bine, sunt angajați noi! Nu toți au fost pregătiți pentru așa ceva, însă făceau asta cu un anumit devotament care îmi confirmă ce știam deja: faptul că nu oricine vine aici! Trebuie să ai ceva (o doagă lipsă „!! sau una în plus😂) ca să” te ceri” pe Covid! O anumită tipologie psihologică… (și nu o faci pentru „sporul/stimulentul de Covid”)!
Ce pot spune mai mult?
Lupta am pierdut-o de data asta, da, dar nu oricum!
Evenimentul de aseară m-a „revigorat” când credeam că nu mai pot! Mi-a dat speranța că voi ieși, vie, din aceste vremuri și din cele ce vor să vină”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *