La Congresul AUR de la Alba Iulia, desfășurat duminică, 30 noiembrie 2025, George Simion a fost reales în fruntea partidului pe care îl conduce din momentul fondării, într-o competiție fără competitori. Scrutinul cu un singur candidat ridică din nou întrebări despre modul în care funcționează democrația internă a formațiunii și despre felul în care sunt consolidate, nu contestate, pozițiile de putere din vârful AUR.
Un Congres fără miză, dar cu multă retorică
Reales fără emoții într-o cursă în care a alergat singur, George Simion și-a folosit discursul pentru a repeta temele centrale ale mesajului său politic: România „jefuită”, guvernarea „escrocilor”, poporul „trădat”. În fața delegaților AUR, liderul partidului a prezentat ultimii șase ani drept o epopee personală și colectivă, în care el, „copilul intrat devreme în luptă”, a crescut și a condus formațiunea spre rolul de „viitor al țării”.
Simion a reiterat un tablou sumbru al României actuale: firme care se închid „cu zecile de mii”, agricultori „abandonati”, pensionari confruntați cu alegeri imposibile și tineri pregătiți de plecare. Toate acestea, potrivit liderului AUR, ar fi rezultatul unei guvernări incompetente și corupte. În stilul său obișnuit, Simion a aruncat săgeți directe către premier și membri ai Executivului, acuzând „diplome false”, șpagă la nivel înalt și o administrație preocupată să crească taxele doar pentru a împinge țara spre datorii mai mari.
În ceea ce privește măririle fiscale, președintele AUR a susținut că acestea nu repară bugetul, ci slăbesc economia. A reluat și atacurile la PSD, partid acuzat că ar renunța rapid la impozitele pentru multinaționale, dar ar împovăra fără ezitare agricultorii și administrațiile locale.
Democrație de vitrină: un partid cu un singur câștigător
În fața criticilor privind lipsa de competiție internă, Simion a respins acuzațiile cu nonșalanță: AUR ar fi „cel mai democratic partid”, susține el, pentru că alte funcții din structura de conducere au fost votate de membrii partidului. Argumentul rămâne însă subțire, având în vedere că tocmai funcția supremă a fost reconfirmată fără niciun contracandidat, într-un congres mai degrabă ceremonial decât electoral.
Faptul că liderul AUR își validează puterea într-un astfel de cadru ridică inevitabil întrebări despre nivelul real de pluralism intern și despre cât spațiu există, în partid, pentru opinii alternative. Realegerea lui Simion confirmă, mai degrabă decât contestă, caracterul profund centralizat al formațiunii.
În final, rămâne impresia unui congres construit pentru a reconfirma un lider, nu pentru a testa democrația internă. Iar într-un partid care clamează „viitorul României”, lipsa competiției reale din interior spune mai mult decât o poate face orice discurs.
Lasă un răspuns