Comunitatea juridică din Cluj este în doliu după plecarea fulgerătoare a judecătoarei Ramona Mornăilă, magistrat apreciat al Curții de Apel Cluj. La doar două zile după semnarea decretului de pensionare, aceasta s-a stins din viață, la numai 49 de ani, după o luptă cruntă cu o boală incurabilă. A murit judecătoarea Ramona Mornăilă de la Curtea de Apel Cluj.
A plecat discret, așa cum a și trăit. Fără să ceară nimic și fără să reproșeze vreodată destinului încercarea prin care a trecut. Două zile. Atât a despărțit momentul pensionării de sfârșitul unei vieți dedicate complet meseriei, dar mai ales copilului ei, pentru care a luptat până la ultima respirație.
Judecătoarea Ramona Mornăilă, de la Curtea de Apel Cluj, s-a stins din viață la 49 de ani. În spatele acestei vârste, prea puțin pentru plecare, s-au ascuns luni de suferință, tratamente, speranțe uriașe și puterea unei mame care refuza să cedeze. Tot ceea ce și-a dorit a fost să rămână încă puțin alături de fiica ei, elevă în clasa a XII-a la un prestigios liceu din oraș.
O viață trăită cu discreție și corectitudine
Pentru cei care au cunoscut-o, Ramona Mornăilă a însemnat blândețe, decență și bunătate. Colegii o descriu ca fiind poate „prea timidă pentru meseria de judecător”, dar tocmai această rezervă îi definea caracterul. Nu ridica vocea, nu judeca în grabă, nu privea încruntat peste sală.
A fost un magistrat așa cum și-ar dori orice om să găsească atunci când intră într-o instanță: calmă, echilibrată, corectă. Nu a tratat niciodată vreun dosar cu ură sau cu patimă. A ascultat. A analizat. A încercat să înțeleagă.
Oameni care au intrat în sala ei de judecată spun același lucru: era un om bun. Era genul de magistrat care nu își impunea autoritatea prin ton, ci prin echilibrul fiecărui gest.
Decretul de pensionare a fost semnat de președintele României cu doar două zile înainte ca ea să plece la Domnul. Nu a apucat nici măcar să trăiască acea eliberare simbolică de funcție, pentru care mulți magistrați luptă decenii întregi. Pentru ea, momentul a venit prea târziu.
O pierdere grea pentru Curtea de Apel Cluj
Curtea de Apel Cluj pierde un magistrat discret, dar redutabil prin corectitudinea și modestia ei. O colegă apreciată, un om pe care nimeni nu l-a văzut vreodată ridicând tonul, certând sau umilind pe cineva.
În ultimele luni, colegii au știut că trece printr-o perioadă cumplită, dar nimeni nu s-a gândit că finalul va veni atât de repede. Bolile incurabile nu au răbdare, iar Ramona Mornăilă a dus lupta ei în tăcere, fără să transforme suferința în spectacol.
La 49 de ani, destinul a fost nedrept.
Cât de mult poate duce un judecător
Dincolo de drama personală, plecarea Ramonei Mornăilă readuce în discuție o realitate ignorată: meseria de judecător nu este doar despre robe, dosare și hotărâri. Este o profesie care rupe din oameni. Ritmul este infernal, dosarele sunt nesfârșite, presiunea este continuă. În spatele fiecărui termen există stres, responsabilitate uriașă și un consum emoțional pe care cei din afara sistemului nu îl văd niciodată.
Judecătorii nu sunt doar profesioniști ai legii. Sunt oameni supuși aceleiași fragilități ca oricare dintre noi. Iar în ultimii ani, volumul uriaș de muncă, atacurile la adresa sistemului și presiunile permanente au făcut magistratura una dintre cele mai solicitante profesii din România.
Plecare Ramonei Mornăilă este o pierdere. Pentru familie, pentru colegi, pentru instanța la care a lucrat. Dar este și un memento dureros despre cât poate duce, până la epuizare, un om care își face meseria cu onestitate și tăcere.
Lasă un răspuns