Alin Tișe este de nerecunoscut. În timp ce marile proiecte de infrastructură ale județului Cluj sunt la stadiul de promisiuni, șeful CJ Cluj scrie compuneri de liceu

Alin Tișe este de nerecunoscut. În timp ce marile proiecte de infrastructură ale județului Cluj sunt la stadiul de promisiului, șeful CJ Cluj scrie compuneri de liceu. Clujul nu are centuri ocolitoare, nu are infrastructură rutieră decentă, multe drumuri județene zac neasfaltate, iar multe localități încă nu sunt racordate la rețeaua de apă, dar Alin Tișe face pe bloggerul si pe scriitorul. 

Ultima compunere scrisă de șeful Consiliului Județean Cluj a fost publicată astăzi pe Facebook și este un atac la adresa politicienilor închipuiți, cu trimitere, cel mai probabil, la colegii de partid și de coaliție, între care premierul Marcel Ciolacu.

Nu știm dacă Alin Tișe își face aici și lui autoportretul, ținând cont că și el face parte din aceeași garnitură de „politicieni închipuiți”. Și nu o zicem noi, o zic unii dintre colegii săi de partid din PNL Cluj, dar și rezultatele administrative ale Consiliului Judetean Cluj sub mandatul său. Marile proiecte sunt în aer și, deocamdată, doar pe hârtie, la stadiul de promisiuni electorale. Asta în timp ce Consiliul Județean Bihor a luat demult fața Clujului la capitolul dezvoltare: infrastructură: centuri ocolitoare, asfaltări și destinații de relaxare sau aquapark-uri.

Redăm mai jos compunerea de clasa a patra a șefului CJ Cluj

„La Palatca, la muls vaca

Din cronica marilor realizări ale politicienilor închipuiți…

Trăiesc de o perioadă bună de timp într-o lume comică, plină de eroi imaginari, politicieni care cred că politica înseamnă să „te urci pe Facebook și TikTok”, scriind povești într-o bulă a lor, despre ei, crezând că pe cineva interesează.

Apoi, prin intermediul conturilor false, cu titulari fictivi, mai și fac o întreagă mascaradă de mediatizare, crezând că nimeni „nu se prinde”.

În bula lor, aceștia cred că toți ceilalți sunt proști și că oamenii nu realizează… „durata și scopul mascaradei”.

Și așa aflăm lucruri „fascinante”:

Unii salvează vieți, alții căței, alții copaci, alții însoțesc buldozerul care, culmea… sapă o groapă, mulg vacile, care, culmea… dau lapte.

Alții ne arată că ei știu tot și se pricep la toate, chiar și la ce nu le aparține, iar alții… ei bine, se laudă că au mai obținut, fără niciun merit personal, ceva titluri bine plătite, funcții și au dat un „like” la momentul potrivit.

Și acum se pornește mecanismul de mediatizare fictiv, ca să vadă tot poporul că au primit multe like-uri și multe mediatizări, aprecieri, recunoașteri și… divinizări. Aplauze, vă rog!

Ați întâlnit și voi acei oameni care transformă orice nimic într-o epopee?

Nu contează dacă lauda lor are legătură cu viața oamenilor. Ei se laudă, și ceilalți trebuie să se conformeze.

De exemplu, dacă au ținut umbrela unei femei în vârstă timp de trei secunde, deja sunt filantropi ai anului. Și toți ceilalți trebuie să mediatizeze asta.

Dacă au ajutat un prieten să mute un scaun, gata, sunt experți în logistică.

Dar cea mai mare categorie este cea a „mulgătorilor de vaci de la Palatca” – oameni care reușesc să facă din orice banalitate un act de mare vitejie.

„Frate, am fost aseară la TV, am fost super…”, adică am avut trei intervenții timp de o oră: bună ziua la început, mulțumesc și la revedere la final. Dar am stat o oră pe scaun, ca un ficus, ca să fiu văzut de popor și ca cei din bula mea, entuziasmați până la lacrimi, să declanșeze mediatizarea prin conturile fictive. Aplauze, vă rog!

„Am primit o sinecură și am ajuns a doua zi specialist în domeniu sau o funcție mai mare decât visam încă înainte de a mă naște și acum îmi permit să dau lecții și sfaturi celor care, prin munca lor, m-au cocoțat sus, sus!

Și mâine voi putea schimba lumea, dar încă mai aștept ca mediatizarea în bula mea să mă crească în sondaje. Să ajung cineva. Aplauze, vă rog!

„Am gătit ceva senzațional aseară”, am încălzit o conservă și am aranjat-o frumos în farfurie, după care să știți că am mâncat-o. Încă o dată, aplauze!

Dar, cel mai mult, îmi place la acești campioni ai auto-laudei, fără realizări palpabile prin munca lor, cum reușesc mereu să își transforme activitățile obișnuite în legende personale.

Și, desigur, nu ratează nicio ocazie să ne anunțe prin postări, story-uri, ba chiar și un live, că poate ne scapă ceva esențial.

Și din acel moment ei vorbesc doar la plural, nu mai vorbesc despre „eu”, ci vorbesc despre „noi”. Sunt doi sau mai mulți. Se multiplică. Capul lor se umflă.

„Mulțumim, „noi” în loc de mulțumesc, „eu” pentru sprijin. „Noi” suntem cei mai buni. „Noi” am făcut ce trebuia să facem. „Noi” avem această funcție și această sinecură. „Noi” suntem ceea ce suntem cu voi.”

„Eu” a devenit „noi”.

Vorbește la plural. Și totul trebuie mediatizat și acceptat de „noi”, chiar dacă aproape nimeni nu este interesat de acest „noi”, atâta vreme cât beneficiile și auto-laudele sunt ale „lui”.

Nimeni nu este interesat de aceste povești despre avantajele și beneficiile doar ale „lui” și nicidecum ale celor mulți!

Dar lumea are nevoie de eroi… sau măcar de cineva care să se creadă erou cu sinecurile și funcțiile primite cadou, dar care să ne arate cum se bea artistic o cafea într-un story de 15 secunde.

Până când acești eroi, „politicieni închipuiți”, ne mai încântă cu realizările „noastre”, îi las să se ocupe de problemele majore, existențiale ale țării și poporului, iar eu merg să fac un live, de câteva secunde,

La Palatca să mulg vaca!”.