Amintirile clujenilor, mai ales în prag de toamnă, sunt legate printre altele și de vânzătorii de castane. Niște bătrâni, meseriași din tată în fiu, care și pe -20 de grade, prăjeau castane pe jar de lemn, după o rețetă doar de ei cunoscută.
Fie că erau în Piața Mihai Viteazu sau în Piața Unirii, pe lângă Cofetăria Carpaț, vânzătorii de castane, nu mulți, erau prezenți. Chiar dacă afară era un frig de crăpau pietrele, ei se încălzeau la căldura jarului din micile lor sobițe, pe care prăjeau castanele. Lumea modernă își spune cuvântul. Acum, acești oameni cu tradiția lor, veche de zeci și zeci de ani, au dispărut. Dar nu și amintirile lor.
O fotografie publicată pe grupulde facebook Vechiul Cluj, arată un vânzător de castane, cu soba de rigoare, pe la 1930, undeva prin Piața Unirii.
”Vânzătorul de castane în Centru, în fața Filateliei de azi, anii 1930”, scrie Andras Vajda, cel care a postat fotografia.
Arome sau amintiri din copilărie
Înainte de a simți aroma castanelor prăjite, simpla imagine a celor care vindeau castane ne aduceau în fața ochilor amintiri frumoase. Fie care eram cu părinții, la o plimbare, fie că eram cu o iubită sau invers, cu un iubit, nu exista zi să nu îi vezi pe vânzătorii de castane.
”Cam asa aratau si in anii 70-80 
Luam cite o punga mica de hirtie si mergeam la coada calului sa o mincam”, scrie un internaut.
Un altul, scrie că prăjea singur castanele, după cum a învățat de la bunici.
”Când ne-am mutat la Baia Mare, am învățat să le strângem. Trebuiau tăiate în formă de cruce şi după copt, lăsate în aburi un timp… Vremuri-vremuri…”.
Lasă un răspuns