Înainte de 1989, în Cluj Napoca, laptele era adus lăptari, persoane special angajate care aducea sticlele la ușa locuinței.
Cu celebrele lor cărucioare, în fiecare dimineață lăptari puteau fi văzuți pe străzile oralului, fiecare cu sectorul lui. Un lăptar cunoștea aproape toți oamenii dintr-un cartier, fiind pe lângă poștaș, o persoană extrem de informată.
”N-am apucat vremea aia – am auzit că, pe timpuri, laptele era adus acasă zi de zi.
Existau suporți speciali pe gard sau în scara blocului unde abonații găseau lapte proaspăt zilnic… Fabulos…”, a scris Emi Burghelea, pe pagina ”Amintiri din vechiul Cluj”.
Laptele proaspăt era distribuit în fiecare zi
Sistemul de distribuțieera organizat cu foarte mare atenție. Laptele ajungea de la Întreprindea de Industrializarea a Laptelui, îmbuteliat în celebrele sticle destinate special pentru acest produs, etichetat pe capacul argintiu, cu data și ziua fabricării, în cartiere.
De acolo, lăptarii încărcau casetele cu sticle în celebrele lor cărucioase cu două roți, și late cât aproape o bandă de circulație, după care lua la pas străzile unde trebuia să ajungp laptele.
Beneficiarul lăsa la ușă o sticlă goală, de schimb, care era imediat înlocuită cu una plină. Mai greu era pentru lăptarii care trebuiau să lucreze în cartierele Zorior și Gruia, deoarece trebuiau să își împingă carucioarele la deal.
Abonamente la lapte
Una dintre clujence ne-a declarat că în fiecare lună, lăptarul venea la ușa apartamentului ei și încasa în avans prețul laptelui pentru o lună de zile.
”Parcă erau mai frumoase vremurile acelea. Mai romantice. Noaptea îi auzeam când descărcau casetele cu sticlele de lapte, care făceau un zgomot specific. Apoi, până la prima ora a diminții, laptele era la ușa ta. Pe lăptarul de la noi din cartier îl chema Salanță. Era un om de treabă și foarte harnic. Toată ziua își făcea treabă și toată lumea îl respecta”, ne-a declarat Otilia Popa.
Foto: Amintiri din vechiul Cluj / FACEBOOK
Lasă un răspuns