Un moment simplu, dar cu greutate, a avut loc la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. O instituție medicală a ales să oprească ritmul alert al zilei pentru a spune public „mulțumesc” unui om care, ani la rând, a fost parte din mecanismul tăcut care face ca un spital să funcționeze. Nu un medic celebru, nu un manager, ci o femeie de serviciu, aproape de pensionare. Asta înseamnă să dai respect oamenilor.
Este un gest care spune multe despre respect, despre valori și despre felul în care o comunitate își recunoaște oamenii, indiferent de funcție.
O muncă invizibilă, dar esențială
Georgeta Roșu lucrează ca îngrijitoare în cadrul Spitalului Militar din Cluj. O meserie rar menționată în comunicate oficiale, dar absolut vitală într-o unitate medicală. Curățenia, ordinea și siguranța nu sunt detalii de decor, ci condiții de bază pentru actul medical.
Într-un mesaj public, conducerea spitalului a transmis mulțumiri sincere pentru munca depusă „cu responsabilitate, seriozitate și dăruire în fiecare zi”.
”Prin efortul constant și implicarea de zi cu zi, doamna Roșu Georgeta a contribuit direct la menținerea unui mediu curat și sigur, atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical”, se arată în comunicarea oficială a Spitalului.
Este genul de muncă pe care o observi abia atunci când lipsește. În rest, ea se desfășoară în tăcere, fără aplauze, fără titluri.
Un exemplu care ar trebui să fie normal
Aproape de vârsta de pensionare, spitalul a ales să marcheze public acest moment și să transmită aprecierea pentru o carieră construită „cu responsabilitate și suflet”. Un gest simplu, dar rar într-un sistem în care recunoașterea este de multe ori rezervată doar funcțiilor de vârf.
”Am fost impresionată de hărnicia doamnei și am vrut să o răsplătim. Rolul acestui personal din umbra e foarte important în asigurarea unui mediu sigur pentru pacienți. Aș clona un astfel de om”, ne-a declarat colonel doctor Doina Baltaru, comandantul Spitalului Militar Cluj Napoca.
Pentru colegi, pentru pacienți și pentru cei care văd acest mesaj din afară, exemplul Spitalului Militar din Cluj este unul clar: respectul nu ține de fișa postului, ci de felul în care îți faci munca, zi de zi.
Într-o perioadă în care se vorbește mult despre criza din sistemul sanitar, despre lipsuri și tensiuni, astfel de momente arată că lucrurile pot începe și altfel. Cu respect. Cu normalitate. Cu recunoașterea oamenilor care au dus greul, chiar dacă nu au purtat halat alb.
Lasă un răspuns