Surpare pe kilometru 66 – crăpătura care rupe încrederea în infrastructura românească.
Autostrada A10, cândva lăudată ca una dintre cele mai moderne din Transilvania, se confruntă din nou cu probleme grave. La kilometrul 66, pe sensul de mers Aiud–Turda, asfaltul a început să o ia, la propriu, la vale.
O surpare întinsă pe câțiva metri a creat o diferență de nivel de până la 13 centimetri între benzile de circulație. Acest lucru este suficient cât să pună în pericol viețile șoferilor care circulă legal cu 130 km/h.
Zona a fost delimitată cu balize, traficul fiind deviat pe banda alăturată, încă neafectată. Autoritățile au montat indicatoare de avertizare la o distanță considerabilă pentru ca șoferii să poată reacționa în timp.
Totul sună bine pe hârtie. În realitate, însă, această „soluție temporară” ascunde o problemă de fond: infrastructura românească, realizată în grabă și prost, cedează la doar câțiva ani după inaugurare.
Promisiuni, anchete și liniște – nota de plată ajunge tot la contribuabil
Cauzele exacte ale surpării nu au fost stabilite. Se vorbește despre infiltrații de apă, deficiențe de drenaj sau chiar greșeli de execuție. Oricare ar fi explicația, cert este un lucru: lotul respectiv a ieșit din garanție, iar acum nota de plată revine statului român. Cu alte cuvinte, tot noi plătim pentru un drum care se prăbușește sub roțile noastre.
Mai grav este că nu e primul incident de acest fel. În 2023, aceeași porțiune de autostradă a mai dat semne de slăbiciune, iar atunci s-au promis „verificări amănunțite”. Rezultatul? Niciun vinovat, doar un nou crater în asfalt.
Autostrada A10 devine, treptat, un simbol al superficialității administrative și al compromisurilor din construcțiile publice. În timp ce oficialii vorbesc despre „intervenții rapide” și „măsuri temporare”, realitatea din teren e una dureroasă: România construiește autostrăzi care nu rezistă nici cât un mandat de ministru.
Surparea de la kilometrul 66 nu este doar o problemă tehnică, ci un nou semnal de alarmă privind felul în care se lucrează la infrastructura rutieră. Cât timp garanțiile se termină mai repede decât asfaltul rezistă, iar responsabilitatea se diluează între instituții, A10 va rămâne un drum spre nicăieri — asfaltat cu bani mulți și cu aceleași greșeli vechi.
Lasă un răspuns