Badea Cârțan – țăranul care a dus România în spate, la propriu. Nu a purtat uniformă, nu a condus oștiri și nu a scris tratate politice, dar a făcut pentru identitatea românească mai mult decât o mie de discursuri goale.
Pe numele lui Gheorghe Cârțan, dar cunoscut de toți drept Badea Cârțan, acest țăran din Cârțișoara, jud. Sibiu, a devenit un simbol al luptei tăcute pentru unitate, educație și demnitate națională.
Bibliotecarul anonim al satelor
Născut în 1849, într-o Transilvanie aflată sub dominație străină, Badea Cârțan nu a acceptat ca românii să fie doar niște „suflete tăcute” într-o țară care nu le recunoștea limba și cultura. Deși fără școală, a înțeles esențialul: fără carte, nu există neam. Așa că a pornit o misiune tăcută, dar eroică – să aducă cărți românești peste munți, în Ardeal, unde limba română era interzisă în școli și în administrație.
Cu traista în spate și opinci în picioare, a trecut de peste 100 de ori Carpații pe jos, purtând în spate saci de cărți tipărite în Regat. Manuale, Bibilii, abecedare, povești de Alecsandri și poezii de Eminescu – le ducea în satele din Ardeal, le împărțea preoților, învățătorilor și copiilor flămânzi de cuvântul scris în limba lor. A fost arestat, urmărit, batjocorit. Dar n-a renunțat niciodată.
A devenit bibliotecarul anonim al satelor, omul care, fără bani, fără funcție și fără pază, a clădit un viitor mai conștient pentru un neam întreg. Cărțile lui călătoreau prin mâinile copiilor ardeleni ca niște făclii aprinse în bezna interdicției.
A mers pe jos 1400 km până la Roma
Dar poate cea mai simbolică faptă a lui rămâne călătoria la Roma, pe jos, peste 1.400 de kilometri, ca să vadă cu ochii lui Columna lui Traian. A stat acolo, privind în tăcere basoreliefurile cu daci și romani, și a spus simplu: „Am venit să-mi văd strămoșii!” Italienii, impresionați, l-au numit „dac coborât de pe columnă”.
Badea Cârțan a murit în 1911, înainte de Marea Unire, dar visul pentru care a sângerat opinci întregi și a cărat tone de cărți a prins viață câțiva ani mai târziu. A fost un simplu țăran, dar inima lui a avut forța unei națiuni întregi.
Astăzi, când e ușor să dai un „share” la un citat și să uiți a doua zi ce ai citit, să ne amintim de omul care a urcat munții cu spatele plin de carte, ca alții să nu rămână goi în minte și suflet.
Lasă un răspuns