Când au fost lansate cărțile de identitate electronice, românii au fost convinși că fac pasul spre o țară modernă. Buletinul electronic, marele eșec al digitalizării.
Documentul era mai mic, mai elegant și, teoretic, mai sigur. În realitate, pentru mulți a devenit o sursă de complicații.
Un clujean a povestit experiențele prin care a trecut după ce a renunțat la vechiul buletin. Noile acte de identitate au o mare problemă. Una mare de tot.
Nu este trecut domiciliul. Acesta de fapt există, doar că instituțiile și firmele nu au cititoare de acte de identitate. În condițiile în care sunt obligați să aibă.
La bancă
Prima întâmplare la bancă. Lucrurile au început să scârțâie din prima.
Funcționara a întors cartea de identitate pe toate părțile, încercând să găsească adresa de domiciliu.
„E pe cip”, i-a explicat clujeanul. Dar pentru asta, era nevoie de un cititor special. Cum banca nu avea, soluția a fost una de-a dreptul ridicolă: clientul a spus verbal adresa, iar angajata a decis să-l creadă pe cuvânt.
La bibliotecă
Situația s-a repetat la bibliotecă, unde omul a dorit să-și reînnoiască abonamentul. Noul buletin nu a fost de niciun folos, pentru că instituția nu avea cititor.
În lipsa infrastructurii, angajații s-au bazat pe datele mai vechi și pe documentele clasice. Fișe scrie de mână.
La frontieră
Cea mai neplăcută experiență s-a petrecut însă la frontieră, la Sculeni. Grănicerul a analizat îndelung cartea de identitate electronică, dar fără rezultat. Cititorul era stricat.
„Ai pașaport?”, a întrebat sec. Din fericire, clujeanul îl avea la el. În caz contrar, ar fi rămas blocat la graniță, deși avea la el documentul pe care statul îl promovează intens.
Cazul arată, încă o dată, prăpastia dintre promisiunile autorităților și realitatea din teren. România a introdus un document „al viitorului”, dar fără să investească în infrastructură.
Rezultatul? Cetățenii se trezesc cu probleme la ghișee, la instituții și chiar la punctele de trecere a frontierei.
Cartea de identitate electronică trebuia să fie un simbol al digitalizării. Pentru mulți, însă, nu este decât o dovadă că România rămâne blocată între hârtii, ștampile și aparate „stricate”.
Lasă un răspuns