Valentin Ceaușescu surprinde din nou prin apariția sa discretă. La 77 de ani, fiul fostului președinte al României, Nicolae Ceaușescu și-a făcut apariția la un eveniment monden, prilejuit de lansarea documentarului ”Boloni”. Cât de bine arată Valentin Ceaușescu la 77 de ani.
Cu această ocazie, cei prezenți au putut remarca cât de bine seamă Valentin, cu tatăl său, executat în prima zi de Crăciun, în 1989.
În ultimii ani, aparițiile publice ale lui Valentin Ceaușescu sunt rare, iar fiecare imagine nouă cu el stârnește interes.
Nu a fost o persoană publică și a preferat să stea departe de lumea publică. Acum, la 77 de ani, continuă să impresioneze prin felul în care timpul pare să-l fi protejat, păstrându-i aproape intact profilul fizic care amintește izbitor de tatăl său.
Valentin Ceaușescu și-a purtat discret trecutul, fără să revendice nimic și fără să comenteze violent istoria. A fost întotdeauna considerat „intelectualul familiei”, omul care a preferat fizica nucleară în locul puterii, iar imaginea lui publică reflectă exact asta: calm, echilibru și o demnitate tăcută.
Cei care l-au întâlnit în ultimii ani spun că își păstrează eleganța, mersul calculat și privirea concentrată, detalii care completează apariția unui om ajuns la o vârstă respectabilă fără a se lăsa împovărat de ea.
Trăsături care amintesc de Nicolae Ceaușescu
Privit atent, Valentin Ceaușescu poartă în continuare aceleași linii faciale care l-au făcut mereu asemănător cu tatăl său.
Fața alungită, nasul subțire, bărbia îngustă și expresia ușor serioasă creează o imagine care trimite direct la liderul comunist. Dacă Elena Ceaușescu avea trăsături rotunde și dure, Valentin le-a moștenit aproape integral pe cele masculine ale tatălui.
În fotografiile recente, părul alb și subțire nu schimbă această similitudine. Dimpotrivă, o accentuează. Deși trecerea timpului este vizibilă, modul în care se prezintă la evenimente arată un om preocupat de aspectul său, cu un stil simplu, dar îngrijit.
Un om retras, dar respectat
Valentin Ceaușescu rămâne singurul membru al familiei care nu a fost asociat cu puterea politică a anilor ’70–’80. A lucrat o viață întreagă la Măgurele, în cercetare, și chiar și după 1989 a continuat să-și păstreze discreția.
Nu a folosit scena publică pentru a da verdicte, nu a încercat să rescrie istoria familiei, nu a construit mitologii.
În 1986, a fost aproape de Steaua București, trăind din interior bucuria unică a câștigării Cupei Campionilor Europeni. Jucătorii și astăzi vorbesc frumos despre el, ca despre un om calm, pasionat de sport și deloc interesat de aura puterii.
Astăzi, la 77 de ani, apare rar, zâmbește puțin, vorbește și mai puțin, dar păstrează aceeași imagine: un om care a ales o viață liniștită, departe de zgomot, și care, în ciuda numelui pe care îl poartă, a reușit să-și construiască o identitate proprie. Iar în felul în care timpul l-a sculptat, seamănă mai mult ca oricând cu tatăl lui.
Lasă un răspuns