Una dintre cele mai vechi tradiții românești o reprezintă curățenia caselor în Săptămâna Mare, care înseamnă purificarea sufletelor.
În comunitățile tradiționale, pregătirile pentru sărbătorile de Paști se încheiau acum, în Săptămâna Mare. Nu era casă în care femeile să nu se îngrijească de curățenie, din lăzi și din lăițere scoteau hainele de sărbători și le puneau la soare, apoi erau așezate din nou, iar printre ele puneau crenguțe de busuioc și alte plante frumos mirositoare.
Blidele de lut și „icoanele de glajă” de pe pereți erau spălate, după care erau împodobite cu ștergare de sărbătoare. Fața casei, pavimentul, care era din pământ muruit cu lut galben, era acum împrospătat.
Se spunea că „în Săptămâna Mare nu e bine ca femeia să coase, că atunci împarte Sfântul Ilie trăsnetel”.
De la Florii și până în Joia Mare oamenii satelor se spovedeau și se împărtăşeau, ca să primească sărbătoarea Învierii cu sufletul curat și împăcați cu cei apropiați.
Tradiția cămășii de Paști cusută pe ascuns
Nu era sărbătoare însemnată in decursul anului la care fetele să nu îmbrace cămăși noi, cusute de ele în șezătoare sau acasă, pe furiș, departe de ochii celorlalte. „Modelul cusut pe cămașă era un mare secret și, totodată, o competiție între fete, în alegerea celui mai frumos, dar pe care să nu-l aibă nimeni”, aflăm de la Leontina Drânda din Măguri-Răcătău, județul Cluj.
Așa că, de cele mai multe ori, cusătura cămășii era atent gândită și lucrată. Fata cosea pe ascuns, ca să nu-i fure cineva modelul, ca la biserică și la joc, mai ales de Paști, cămașa ei să fie cea mai frumoasă.
Astfel, pe toată durata postului, femeile torceau, ţeseau și coseau, deoarece era credinţa că de Înviere fiecare om trebuie să aibă haine noi, din această cauză se mai spunea despre Paşti: „Paştile falnice, tot în coji de ouă şi-n cămeşe nouă!.
Lasă un răspuns