În Cluj, fotbalul nu e doar despre tribune, rivalități și nervi în prelungiri. E și despre băieții care s-au născut aici, au crescut printre blocuri sau pe dealurile din Făget și au învățat să lovească mingea pe terenuri de zgură sau iarbă arsă de soare. Unii au ajuns să joace pentru Universitatea, alții pentru CFR – și câțiva chiar pentru amândouă. Dar toți au în comun ceva simplu: Clujul e acasă.
În 2025, în plină febră a pariurilor și cu tribunele din nou pline după ani mai liniștiți, e momentul potrivit să ne uităm puțin înapoi. Cine sunt cei care au lăsat o amprentă reală, nu doar niște statistici? Cine a trăit meciurile pentru oraș, nu doar pentru contract?
Să povestim despre cinci fotbaliști născuți, crescuți și lustruiți în Cluj-Napoca – oameni care au dus cu ei spiritul orașului oriunde au jucat.
1. Laurențiu Buș – crescut de „U”, plecat în lume
Poate nu e cel mai strălucitor nume pentru fanii mai tineri, dar Buș a fost acolo când „U” Cluj avea nevoie de stabilitate. A debutat devreme și a revenit de mai multe ori, exact genul de jucător care nu uită de unde a plecat. A avut drumuri prin Rusia și Israel, dar mereu s-a întors acasă. Dacă deschizi o conversație cu vreun suporter vechi de pe Peluza Șepcile Roșii, sigur îți povestește un moment în care Buș „a rupt” pe teren.
2. Laurențiu Rus – un clujean cu o carieră… completă
Rus a început cu „U”, dar s-a consacrat la Dinamo, unde a fost căpitan – lucru care nu se întâmplă peste noapte. Apoi, spre surprinderea unora, a trecut la CFR Cluj și a câștigat titlul. Da, a schimbat taberele. Dar și-a făcut treaba profesionist. Acum e antrenor secund, deci încă e implicat în fotbalul clujean. Genul de om care înțelege ambele vestiare.
3. Sergiu Negruț – copilul Gruiei
Negruț e exemplul clasic de jucător crescut pas cu pas în sistemul CFR. A debutat devreme, a avut parte și de minute serioase în Liga 1, și-a făcut simțită prezența inclusiv prin Bulgaria. Nu a devenit un superstar, dar a fost mereu acolo când echipa avea nevoie de el. Pentru cei care urmăresc MrBit pariuri, astfel de jucători sunt interesanți – nu sunt mereu în prim-plan, dar pot schimba un meci într-o clipă.
4. Andrei Mureșan – fundașul care a trecut și prin Sion și Sheriff
Mureșan e o poveste aparte. Născut în Turda, dar crescut la „U” Cluj, a avut o carieră consistentă. A jucat prin Elveția, Moldova, dar a revenit la CFR și a câștigat titluri. Mulți nu știu, dar a încheiat cariera tot la „U” Cluj – un fel de cerc închis, simbolic și frumos. Într-o vreme în care mulți jucători schimbă echipe ca pe șosete, Mureșan a fost genul stabil, muncitor, fără artificii.
5. Filip Lăzăreanu – portarul care nu s-a grăbit să plece
Lăzăreanu e dintr-o generație mai veche, dar e un exemplu perfect de jucător local loial Clujului. A apărat pentru ambele echipe mari ale orașului, a jucat și prin Ungaria, dar a terminat tot acasă, la Sănătatea. Acum e antrenor de portari, ceea ce e foarte clujean – să rămâi aproape de fotbal, dar fără să faci caz din asta. Îi știi pe oamenii ăștia când îi vezi: sunt acolo pentru sport, nu pentru faima de pe Instagram.
Într-un oraș cu două echipe istorice, rivalitate cât cuprinde și o grămadă de povești spuse în tribune, jucătorii care chiar au crescut aici sunt altfel. Sunt conectați altfel la public, la atmosferă, la simboluri. Și chiar dacă azi CFR domină clasamentul, iar „U” încearcă să-și reconstruiască drumul, numitorul comun rămâne tot Clujul.
Iar dacă te pasionează fotbalul și ești parior activ, poate n-ar fi rău să te uiți și la astfel de detalii. Uneori, un jucător crescut în orașul în care joacă are acel ceva în plus – și nu e doar motivație. E legătura cu tribuna, cu istoria, cu orașul.
Clujul dă în continuare fotbaliști buni. E suficient să ne uităm cu atenție.
Lasă un răspuns