Unul dintre cei mai iubiți și apreciați înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române a fost, fără doar și poate, regretatul Bartolomeu Anania, născut pe 18 martie 1921. Acesta a rămas în ochii oamenilor una dintre cele mai luminoase personalități ale vieții creștine din România. El a îmbinat mereu cu grație cultura cu învățătura creștina și a știut mereu cum să se facă plăcut de oameni.
Multe s-au scris despre acest personaj care a intrat în istorie, viața sa complexă și aventurile prin care a trecut sunt demne de un film iconic.
La 23 de ani, Bartolomeu Anania a fost student la Facultatea de Medicină şi la Conservatorul de Muzică din Cluj, după ce Ardealul de Nord a revenit sub administraţie românească. De această perioadă se leagă un capitol important al vieţii sale, fiind cel care a organizat şi condus greva studenţească contra Guvernului condus de Petru Groza şi, totodată, antirevizionistă, împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat în anul 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița, aflată pe atunci în județul Mureș (interbelic).
A stat în închisoare la Aiud, după care Biserica la trimis în America
Şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la „Academia Andreiană” din Sibiu, obţinând licenţa în Teologie în anul 1948. Până în anul 1958 a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul administraţiei patriarhale. Au urmat şase ani de temniţă cruntă, în închisoarea de la Aiud, fiind supus aşa numitelor activităţi de reeducare.
În 1966, la doi ani după eliberarea din închisoare, a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. Zece ani mai târziu se întoarce în ţară, unde va îndeplini funcţia de director al Institutului Biblic până în 1982, anul în care s-a retras la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica în totalitate scrisului. Aici, în liniştea mănăstirii moldave, a lucrat vreme de 10 ani la diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi. O muncă migăloasă şi dificilă, pe care el însuşi o compara cu munca „de ocnaş”. Această muncă titanică s-a concretizat în tipărirea, în 2001, a ediţiei Bibliei la care lucrase atâta timp, operă care va deveni, de altfel, ediţia jubiliară a Sfântului Sinod.
Mitropolit al Clujului din 1993
Din 1993 până la sfârșitul vieții, în 2011, a fost Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
S-a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii, făcându-și debutul în anul 1936 la revista „Vremea”, apoi la revista „Dacia Rediviva”, al cărei redactor principal a și fost. După ani a colaborat la revistele: „Gazeta Literară”, „Luceafărul”, „Magazin Istoric”, „Ateneu” și altele.
În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.
