Într-un Cluj ordonat și tăcut al anilor ’80, viața se derula după ritmul impus de partid. Clujul comunist îți aducea laptele și mâncarea la ușă.
Străzile din Gheorgheni și bulevardul din fața magazinului Sora fremătau de oameni, troleibuze și camioane inscripționate cu lozinci despre „economia de timp” și „transportul mărfurilor la domiciliu”.

În filmele de propagandă ale epocii, bărbați în salopete urcau în celebrele „troscolete” care duceau laptele, carnea și pâinea direct la ușa oamenilor.
Femeile, în halate albe, împingeau cărucioare mari încărcate cu lăzi pline de sticle. Totul părea perfect organizat, iar vocea crainicului spunea solemn: „87% din laptele clujean este adus acasă!”.
O lume ordonată, liniștită și eficientă – cel puțin în filme.
Laptele, coada și adevărul
„Era doar propagandă ordinară! În realitate trebuia să stai la coadă și să te rogi să mai prinzi o sticlă de lapte”, povestește Dan, clujean care a prins acei ani.

Tobia confirmă: „În 1986 stăteai trei ore la coadă ca să cumperi lapte.”
Pe peliculă, livratorii zâmbesc. În spatele camerei, oamenii se înghesuiau cu sacoșele în mână, într-un Cluj care începuse să semene mai degrabă cu o tabără de supraviețuire urbană.
Când laptele venea la ușă și nimeni nu fura
Totuși, amintirile nu sunt toate amare. „Primeam laptele la ușă în fiecare zi. Lăsam sticla goală seara și dimineața era plină. Nu fura nimeni. Bicicleta o lăsam în fața blocului și o găseam a doua zi”, povestește Alin.
Dorinel, mai nostalgic, completează: „Toți pun clipuri doar din anii ’70-’80, când într-adevăr în România erau de toate, în afară de libertate. După ’82 a fost groaznic: frig, întuneric, cozi și cartele la pâine.”
Clujul comunist rămâne o poveste cu dublu sens: un oraș în care livratorii în halate albe aduceau laptele acasă, dar unde adevărata lipsă se afla dincolo de ușă — lipsa libertății.
Cert este că la vremea respectivă existai astfel de servicii, care spre finalul regimului au dispărut. Nu mai avea sens să suni la casa de comenzi dacă nu aveau ce alimente să îți aducă.








Lasă un răspuns