Sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) este una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători creștine, prăznuită atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică. Creștinii sărăbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci.
Ea amintește de aflarea și înălțarea lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Hristos și are un caracter mai sobru, asemănător cu zilele de post.
Semnificație
Evocă descoperirea Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, la Ierusalim, în anul 326.
În același timp, amintește de așezarea Crucii în Biserica Sfântului Mormânt și de înălțarea ei solemnă înaintea poporului, pentru închinare.
Este o zi de post aspru, pentru că amintește și de suferința și moartea Mântuitorului pe Cruce.
Tradiții și obiceiuri religioase
Credincioșii țin post și merg la biserică, unde se săvârșește o slujbă specială, cu scoaterea și înălțarea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii.
Se rostește rugăciunea „Doamne, miluiește” de multe ori, pentru binecuvântarea întregii lumi.
Se face pomenirea morților, cu lumânări și colivă.
Tradiții populare
În popor, sărbătoarea e cunoscută și ca Crucea Mică, marcând sfârșitul verii și începutul toamnei.
Se spune că de acum păsările călătoare pleacă spre țările calde, insectele și reptilele intră în pământ, iar șerpii și ursii încep să se retragă la hibernare.
Gospodarii obișnuiau să curețe grădinile și livezile și să nu mai lase fructele neculese, căci „nu mai sunt bune după Ziua Crucii”.
În unele zone, se culeg plante de leac (busuioc, mentă, pelin) care se sfințesc la biserică și se păstrează pentru tot anul.
Era interzisă munca grea, pentru a nu „supăra” sărbătoarea.
Superstiții
Se credea că cine lucrează în această zi riscă să aibă necazuri sau să fie mușcat de șarpe.
Fetele obișnuiau să adune flori și ierburi pentru descântece și pentru sănătate.
Lasă un răspuns