Acum, la modă în România este să te declari dansator într-un ansamblu de dansuri populare iar la pensie primești cu 50 la sută în plus la pensie. Cum se obțin în România majorări de 50% la pensie.
Șmecheria este una folosită la scară națională și duce la o pagubă imensă în bugetul de stat. În țară, la ora actuală există mai multe uniuni de creație, care emit mii de adeverințe, pe bandă rulantă, în cazul membrilor, fie că sunt scriitori, poeți sau dansatori, iar cei în cauză primesc pensii majorate cu 50 la sută.
În ultimii ani, adeverințele emise de uniuni de creație precum UCIMR au devenit cheia pentru o majorare substanțială a pensiei, de până la 50%.
Fenomenul s-a extins la nivel național și ridică tot mai multe semne de întrebare despre modul în care este folosit cadrul legal destinat artiștilor autentici.
Numărul adeverințelor pentru artiști interpreți a crescut spectaculos, iar instituții precum cea de mai sus apar tot mai des în dosarele depuse la casele de pensii din țară.
O simplă hârtie, ștampilată și aparent impecabilă, deschide drumul către o indemnizație consistentă pentru cei care se declară membri ai unei uniuni de creație.
50 la sută în plus la pensie
În esență, sistemul ar trebui să recompenseze artiștii profesioniști care au contribuit real la viața culturală a României. În practică însă, drumul spre această indemnizație a devenit o zonă gri.
În multe județe, casele de pensii acceptă adeverințe care certifică o „carieră artistică” bazată uneori pe cursuri scurte de dansuri, participări la spectacole locale sau activități care nu definesc statutul de profesionist. Iar apariția unor uniuni „paralele”, care percep doar o cotizație și eliberează documentele necesare pentru dosar, alimentează fenomenul.
Schema este simplă. Legea prevede că membrii uniunilor de creatori pot primi o indemnizație lunară suplimentară, echivalentă cu jumătate din pensia aflată în plată. Pentru asta este nevoie de calitatea de membru și de o adeverință emisă de uniunea respectivă. Unele uniuni sunt recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, altele funcționează în baza unor interpretări mai largi ale legii.
În paralel, școlile populare de arte din toată țara au ajuns să funcționeze la capacitate maximă la secțiile de dansuri populare. Nu neapărat din pasiune pentru tradiție, ci pentru că certificatul obținut acolo este folosit ca probă a formării artistice. Rezultatul este o creștere artificială a numărului „artiștilor profesioniști”.
Dansatoare din Cluj, la 84 de ani
La casele de pensii din România există mii de astfel de dosare aflate în plată. Inclusiv la Cluj. Exemplul unei femei de 84 de ani. Îi vom spune simplu Elvira.
Acum, uniunea de creație din care aceasta face parte, la 84 de ani, a cerut suspendarea dreptului acordat. Probabil că femeia în cauză nu și-a mai plătit cotizația.
Mai trebuie spus că Elvira primea o pensie de 4.000 de lei, iar după ce și-a depus adeverința, cu mult după pensionare, a primit 6.000 de lei. Metoda funcționează simplu și eficient.
Școlile Populare de Artă sunt sufocate de cereri
Pentru a fi membru într-o uniune de creație, precum cea de dansatori populari, trebuie să fi urmat cursurile unei școli de profil. Cum sunt și Școlile Populare de Artă.
Cursul durează doi ani, după care sistemul funcționează ca uns. Cel în cauza apelează la o Uniunea de Creație, și cere să fie membru fără să facă dovada că a dansat într-un ansamblu profesionist, și asta pentru că legea nu cere acest lucru.
Fenomenul ridică probleme serioase
Specialiștii din domeniu atrag atenția că sistemul a fost gândit pentru elita culturală, nu pentru amatori care caută o portiță legală pentru beneficii suplimentare.
Lipsa unor verificări unitare la nivel național lasă loc abuzurilor, iar diferențele dintre județe sunt evidente. În unele cazuri, dosarele sunt verificate strict. În altele, adeverințele sunt acceptate fără investigații suplimentare.
Fenomenul lovește în credibilitatea artiștilor adevărați și pune presiune suplimentară pe bugetul public de pensii. În același timp, apariția unor adeverințe emise cu ușurință riscă să transforme un drept legitim într-un mecanism exploatat pe scară largă. Discuția este în plină desfășurare, iar necesitatea unor clarificări legislative devine tot mai evidentă.
Lasă un răspuns