Pentru mii de clujeni, „Dorna” nu a fost doar un magazin, ci un adevărat reper al Clujului din perioada comunistă. Aici era locul unde „cornul și laptele” aveau gust și era la un preț mic, iar la tejghea se făcea coadă zilnic. Astăzi, spațiul este gol, după ce ani la rând a găzduit un second-hand, iar singura urmă a trecutului este sigla Dorna de deasupra intrării, o amintire palidă a unui brand care a definit o epocă.
Dorna a fost mai mult decât un simplu magazin, ci un adevărat loc de întâlnire
În anii comunismului, când oferta alimentară era limitată, iar produsele de calitate deveneau rapid puncte de atracție, Dorna s-a impus ca un loc special în Cluj-Napoca. Clujenii veneau aici pentru laptele proaspăt și cornul simplu, dar gustos, care ajunseseră să fie considerate un mic lux într-o perioadă a lipsurilor.
Diminețile începeau adesea cu drumuri grăbite spre Dorna pentru clujeni. Mirosul de lapte cald și de produse proaspete, cozile ordonate și sentimentul că ai prins ceva de calitate au transformat acest loc într-un reper al orașului. Pentru mulți, Dorna a devenit sinonimă cu copilăria, cu pauzele de școală și cu o formă de normalitate într-un sistem rigid.
De la emblemă locală la spațiu abandonat
Trecerea anilor și schimbările economice de după 1989 au dus la dispariția treptată a unor astfel de repere urbane. Dorna nu a făcut excepție. Spațiul care odinioară aduna zilnic zeci de clujeni a intrat într-un con de umbră, iar pentru o perioadă a fost ocupat de un magazin second-hand, care nici măcar acesta nu a rezistat.
Astăzi, locul este gol. Ușa nu se mai deschide, iar vitrinele nu mai atrag priviri. Doar sigla Dorna, rămasă deasupra intrării, mai amintește trecătorilor grăbiți că aici a existat cândva un brand al Clujului. Pentru generațiile tinere, numele nu mai spune aproape nimic. Pentru cei care au prins acele vremuri, însă, este suficientă o privire pentru a readuce în memorie gustul cornului și al laptelui „de la Dorna”.
Povestea acestui loc este, de fapt, povestea unui oraș care se schimbă, dar care riscă să-și uite reperele. Iar sigla rămâne doar un martor tăcut al unei epoci pe care puțini o mai cunosc astăzi.
Lasă un răspuns