De la începutul lunii septembrie, armata ucraineană folosește pe frontul din sudul Ucrainei, o armă considerată de mulți, de ”origine extraterestră”. ”Drona lui Dumnezeu”, testată de americani pe frontul din Ucraina.
Dronele V-BAT, pot decola orizontal și pot ajunge la un kilometru sau chiar dasupra celui mai sofisticat sistem de bruiaj rusesc, fără să fie detectate. Soldații ruși le-au botezat deja ”dronele lui Dumnezeu”, deoarece nu le pot detecta și, pe deasupra, au și o formă de cruce.
”Au zburat la mai puțin de 1.000 de metri de aceste bruiaje. Niciun impact asupra aeronavei noastre. A fost un succes extraordinar”, a declarat Tseng, președinte și co-fondator al Shield AI.
Potrivit defense.com, o revistă de specializate militară, aceste drone pot rezista interferențelor electronice masive utilizate de ambele părți în războiul din Ucraina.
”Au fost lansate de la aproximativ 40 de kilometri de front. Au zburat 100 de kilometri dincolo de linia frontului și au descoperit sistemele de rachete sol-aer SA-11 Buks. Poziția acestora a fost transmisă sistemelor de rachete HIMARS, care le-au neutralizat”, a mai spus Tseng.
Acest lucru a distrus SAM-urile și, potrivit lui Tseng, a marcat un test operațional important pentru V-BAT-uri: zborul, colectarea datelor de țintire și transmiterea acestora către unitățile de artilerie, toate acestea în fața celor mai sofisticate tactici de război electronic de pe pământ.
Pot transporta și muniție sofisiticată
Ucraina dispune, în prezent, de câteva drone experimentale.
Dar capacitatea de a transmite rapid datele către o soluție de foc cu putere reală, cum ar fi un obuzier sau un Lockheed Martin HIMARS, este esențială pentru distrugerea pozițiilor adversarului.
Aceasta este ceea ce V-BAT a furnizat ucrainenilor, potrivit lui Tseng, care a fost martor direct al operațiunii.
Dronele pot aștepta în aer, chiar și 11 ore, în căutarea unor ținte reale, de importanță strategică.
„Acest lucru ne-a uimit, pentru că, deși aveau unele avioane, unele sisteme de arme care puteau ajunge la 60 de kilometri, poate 100 de kilometri, timpul de staționare era de aproximativ 10, 15 minute. Așa că, atunci când le compari cu noi, care zăbovim timp de opt, nouă, zece, unsprezece ore, după ce ajungem pe stație … ai de fapt spațiul de timp necesar pentru a găsi o mulțime de ținte”, a mai spus oficialul american.
Lasă un răspuns