Povestea familiei Turdean începe cu Emil, fermierul care de treizeci de ani lucrează sute de hectare lângă Turda și care a transmis mai departe disciplina, rigoarea și plăcerea pentru tehnică. Fermierul clujean care și-a luat avion.
De aici au pornit și fiii lui, Daniel și Robert — piloți de linie — care au ridicat o fermă de 500 de hectare în Dăbâca și au adus în agricultură reflexele din aviație. Iar în culise există o altă pasiune, mai puțin cunoscută: zborul cu avionul propriu.
Emil Turdean a fost primul model. Ferma lui de 800 de hectare a devenit școala practică în care cei doi fii și-au format ochiul, răbdarea și simțul pentru mecanică. Iar când, în 2017, Robert a propus să pornească o fermă nouă, Daniel a acceptat fără ezitări. Experiența dureroasă cu o companie aeriană care nu l-a plătit îl făcuse să caute siguranță, iar agricultura părea un plan solid.
Pasiunea mai puțin știută: avionul propriu
Dincolo de tractoare și pământ, Emil are o altă lume: aerul. Pasiunea pentru zbor a apărut cu mult timp înainte de fermă și a devenit un hobby serios.
”Am visat să ajung pilot. Am licență, acum zbor. Pilotez un avion mic al meu. Băieții meu de acolo au prins dragostea de zbor. Am licență de pilot de 15 ani. E simplu să ai avion, mai simplu ca și cu mașina. Pui pe telefon plan de zbor și de te duci. Aterizezi la Clinceni, la Băneasa, plătești taxele și totul e gata„, pvestește Emil Turdean.
Zborul nu i s-a părut complicat. Dimpotrivă, îl explică simplu, ca pe un proces firesc. De altdel, în primul an după ce și-a luat licența a zburat 480 de de ore.
”Prima dată am fost cu instructorul la Bistrița, m-a pus să pun planul de zbor, ca să vadă că știu să calculez distanța, combustibilul. După doua zile am plecat la Șiria, la Arad. Apoi am zburat la simplă comandă și am ajuns pilot, după un examen. În primul an am zburat 480 de ore. sâmbătă, duminică eram tot peste munți, la manșă. Și acum când mi se ivește, mă duc. am umblat cu avionul în toată țara”, mai spune fermierul.
Fii lui a devenit piloți dar au revenit la agricultură
Daniel și Robert au ajuns piloți de linie, Robi, fiind chiar la Wizz Air. Dar, după o perioadă s-au întors la agricultură. Și nu au mers să își ajute tatăl, ci au purces într-o altă zonă a județului Cluj, la Dăbâca. Pentru a găsi teren, cei doi s-au uitat pe Google Maps, au mers în sate, au discutat cu localnicii și au pus anunț la preot, la bar și la Sfat:
„Societate ia teren în arendă. Atât dă pe arabil, atât pe pășune. Vă așteptăm la căminul cultural”.
La scurt timp, ofertele au apărut una după alta. Au pornit de la zero. Teren împădurit, pășuni neîngrijite, ani întregi fără cultivare. Le-au curățat cu motocositoarele, au scarificat, discuit și semănat.
„Când om vedea că nu mai merge, am închis șandramaua și am plecat. Viața merge mai departe. N-ai ce regreta, că nu-ți cade cerul în cap”, povestește Daniel.
Astăzi lucrează 500 de hectare cu grâu, rapiță, floarea-soarelui, sfeclă și puțin porumb. Tehnologia o stabilesc singuri, iar tatăl lor, Emil, rămâne primul om pe care îl sună când apar probleme.
Agricultura, fără iluzii și fără poleială
Daniel rămâne realist în privința agriculturii, și spune sincer că dacă muncești, nu poți să fi sărac. Chiar și Emil Turdean, recunoaște că își poate permite două concedii foarte lungi, de câte o lună, în fiecare an, când vizitează alte continente.
„Eu nu am văzut fermier sărac! Vorbesc de cei cu 300–400 de hectare în sus. Mulți se plâng, dar au mașini scumpe. Eu am Duster și nu o duc rău”, mai afirmă Daniel.
Lucrează solul cum scrie la manual. Cu tractoare de peste 400 CP, fertilizare completă și tratamente doar la infecție. A renunțat la un proiect de depozit când cofinanțarea a ajuns la 600.000 de euro.
Împacă două lumi — cockpitul și câmpul — iar ambele îi cer aceeași disciplină, aceleași proceduri și aceeași rigoare. Totul pornește, însă, din locul de unde a început și Emil Turdean: seriozitate în muncă și decizii fără ocolișuri.
Lasă un răspuns