Întâmpinați de un peisaj dezolant
Clujenii care au venit în Piața Unirii pentru Festivalul „Zestrea – Taine din palmă de ardelean” au fost întâmpinați de un peisaj dezolant. Festivalul fantomă din centrul Clujului.
La ceas de seară, sub umbrele ude, nu se aflau mai mult de zece persoane. Ploua mocănește, iar frigul și umezeala transformau scena festivă într-un cadru lipsit de viață.
Producători locali ascunși de ploaie
Meșteșugarii, mândri de tradițiile lor, stăteau adăpostiți sub corturi sau umbrele, încercând să-și protejeze marfa de ploaie.
Brânzeturile, vinurile, dulcețurile și turtele dulci păreau mai degrabă obiecte de expoziție decât produse destinate vânzării.
Publicul rarefiat părea mai degrabă un trecător printr-un cadru pustiit decât un vizitator la un festival al tradițiilor.
Oamenii se plâng că festivalul durează prea mult, zece zile de ploaie și frig, iar cei care vor să fie prezenți și la edițiile viitoare trebuie să suporte condițiile neprielnice.
Spectacol fără spectatori
Pe scenă, un grup popular interpreta cântece tradiționale, însă aplauzele erau rare, iar ecoul muzicii se pierde în foșnetul umbrelor și ploaia mocănească.
Energia artiștilor nu reușea să umple golul lăsat de lipsa publicului.
Prețuri care descurajează vizitatorii
Prețurile de pe tarabe erau ridicate: un langoș 20 de lei, un pahar de vin 15 lei, o turta dulce 10 lei.
Chiar și cei dispuși să susțină producătorii locali sunt reticenți să plătească aceste sume pentru produse expuse într-un spațiu ud și neprimitor.
Asociația Produs de Cluj – obișnuită cu „sușe” organizatorice
Festivalul „Zestrea”, ca și alte evenimente recente, ne arată că Asociația Produs de Cluj s-a obișnuit să organizeze tot felul de „sușe”, fără să țină cont de confortul participanților sau de impactul real asupra publicului.
Tarabe goale, producători adăpostiți, public absent și prețuri mari. Toate acestea reflectă o organizare mai mult teoretică decât practică.
Tradiții captive între umbrele ude și tarabe goale
Festivalul, menit să aducă în centrul Clujului tradiții autentice, s-a transformat într-un exemplu de organizare neadecvată și nepăsare față de public.
Clujenii nu se înghesuiau, producătorii se adăposteau, iar Piața Unirii părea mai degrabă un decor pentru ploaie decât o scenă a culturii ardelenești.
O ediție care ar fi trebuit să fie sărbătoare s-a pierdut între umbrele ude și tarabele goale, iar tradițiile locale au rămas capturate în teorie, fără să atingă publicul.
Lasă un răspuns