Seara, Grădina Botanică din Cluj Napoca se transformă într-o adevărată poveste de basm. Anul acesta este despre Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Fără exagerare, cât este de mare Grădina Botanică, este una plină de basm. Aleile se aprind rând pe rând, ca și cum cineva ar ridica un decor pentru un spectacol așteptat de mult. Copiii, strânși în grupuri mici, sunt primii care simt că ceva urmează să se întâmple. Grădina Botanică din Cluj transformată într-o poveste.
„Uite, acolo sigur apare”, strigă o fetiță, arătând spre o poiană luminată în albastru. Aleargă spre marginea aleii, cu eșarfa fluturând, convinsă că dintre copaci va ieși Albă ca Zăpada, pregătită să-și întâlnească prințul.
Lângă ea, un băiețel, Alex, își lipește palmele de balustrada metalică și spune foarte serios:
„Eu cred că prințul vine călare, doar să ascultăm.” Părinții zâmbesc, dar copiii rămân nemișcați, cu ochii spre pădurea luminată.
Pe altă alee, trei copii stau cocoțați pe o rădăcină uriașă și se uită spre o instalație care dansează în nuanțe verzi.
„De aici vin piticii! Haili haolo, haili haolo…”, începe unul dintre ei să fredoneze, iar ceilalți îl urmează imediat. Melodia, cântată stângaci și amestecată cu râsete, se potrivește perfect cu atmosfera. Părinții ridică telefoanele, dar nu pentru poze, ci pentru că nu vor să uite momentul.
Grădina Botanică transformată în vis
De undeva din spate, un grup de copii intră fugind spre zona centrală a traseului. Afară, întunericul nopții s-a instalat deplin. Dar asta nu îi face pe copii mai puțin temători.
„Am văzut o umbră! Jur! Cred că era un pitic, avea ceva pe umăr”, spune un băiat cu ochii mari. Imaginația sare de la unul la altul ca o scânteie care nu se stinge: unii sunt convinși că Albă ca Zăpada s-a ascuns pe undeva, alții că prințul stă la pândă lângă iaz, iar cei mai mici așteaptă, cu o emoție aproape solemnă, să audă pașii piticilor.
De pe strada Republicii, unde este intrarea principală și până la ieșirea secundară de pe strada Pasteur, totul pare un basm luminat colorat și foarte atractiv pentru copii.
În anumite locuri, luminile se aprind în ritmul pașilor vizitatorilor, iar copiii sunt convinși că cineva le răspunde.
„E semn că vine cineva!”, strigă o fetiță într-un costum de schi roz, iar tatăl ei o ridică în brațe ca să vadă mai bine. În jurul lor, vegetația se mișcă ușor în lumina proiectoarelor, iar atmosfera pare făcută special pentru a hrăni credința copiilor că poveștile există.
Clujul transformat într-un loc de basm
Fără exagerare, totul pare ireal. Toată lumea este mulțumită. Cu un bilet, poți să intri de câte ori vrei. Și nu e scump.
„Când eram mic, visam și eu să-i văd pe pitici ieșind de la mină. Astăzi, mi se pare că parcă îi aud”, îi povestește un bunic, unui nepot, care era curios când ii vede pe celebri pitici.
Și într-adevăr, undeva, printre jocurile de lumini, se aude o înregistrare slabă, ritmată, care seamănă vag cu „haili haolo”, iar copiii încep iar să cânte.
În final, traseul îi prinde pe toți într-o atmosferă în care realitatea și povestea se amestecă fără să se certe. Copiii continuă să caute personaje, să alerge, să cânte, să întrebe și să creadă. Iar Grădina Botanică devine, pentru câteva ore, un loc în care este absolut normal ca Albă ca Zăpada să apară dintre arbori, ca prințul să-și facă drum printre lumini și ca piticii să vină veseli spre casă, fredonând melodia lor arhicunoscută.
Lasă un răspuns