Simbol al puterii și influenței în societatea comunistă era cojocul Alain Delon. Între ani 1960 și 1990, un cojoc adevărat Alain Delon era produs din blană de miel întoarsă, și obligatoriu guler din blană. Înainte de 1989, cine avea un cojoc Alain Delon era tare de tot.
Vechii croitori, care mai trăiesc și azi, ne-au declarat că acest tip de cojoc a fost fabricat intensiv după anul 1965.
Atunci, marele actor Alain Delon a purtat o astfel de haină de iarnă, în fișmul ”A fost cândva hoț”. Premiera în România s-a făcut în anul 1965, la Cinematograful Floreasca din București.
După acest moment, haina purtată de Alain Delon a devenit un simbol pentru bărbații din România. Celebrul cojoc s-a produs chiar industrial la Fabrica de Textile de la Orăștie,
Un cojoc ”Alain Delon” avea o croială de palton drept 3/4, la un singur rând de nasturi, buzunare aplicate, revere scurte și guler lat. Moda vremii nu considera haina drept o îmbrăcăminte potrivită pentru oraș.
Așa se face că numele lui Alain Delon a devenit substantiv comun, existând în dex cuvântul alendelon: haină scurtă din piele de oaie, cu guler de blană, scrie euronews.
Costa o adevărată avere
O astfel de haină costa între 2.000 de lei și 3.000 de lei. Adică salariul pe tei luni de zile. Nu toată lumea își permitea să o cumpere, având în vedere prețul foarte mare.
În România, „cojocul Alain Delon”a fost produs la Orăștie, la întreprinderea Vidra.
Cu timpul, cojocul a fost cerut masiv la export, în Uniunea Sovietică. Pe listă mai apar Italia sau Franța, țări pentru care s-a produs în cantități foarte mari.
”Italienii plăteau, în medie, 200 de dolari americani pentru un cojoc, în timp ce rușii ofereau 225 de dolari pe o bundă. În plus, italienii erau foarte exigenți, solicitând diverse modele și culori”, susținea Emil Romcea, fost director, timp de 25 de ani, la Vidra Orăștie.
Prețul unui astfel de cojoc la nivelul anului 1965, când a apărut prima oară, era de circa 2.000 – 3.000 de lei, în condițiile în care salariul mediu net era de 1.028 de lei.
Cum se producea
Un specialist ne-a explicat cum se producea un astfel de cojoc. Primul dată, cojocarul lua pielea şi o lăsa o noapte la muiat, apoi la scurs.
Înainte să o tăbăcească, blana era introdusă la maşina de cârnosit. Este vorba despre peraţiune prin care se îndepărtau resturile de carne sau scaieţii.
”Poate dura şi o lună treaba asta, pentru că blana trebuie adusă la culoarea ei naturală”, explică specialistul.
Urmează tăbăcitul cu soluţie cromat, etapă care poate dura şi o lună şi jumătate.
”Trebuie muncă multă la tăbăcit, pentru ca pielea să ţină la ploaie şi la zăpadă, altfel se strânge şi ai dat banii degeaba pe haină”, a mai declarat acesta.
Lasă un răspuns