Istoria neromanțată a unui simbol al Clujului – Fabrica de porțelan Iris

Istoria neromanțată a unui simbol al Clujului – Fabrica de porțelan „Iris”. A fost unul dintre brandurile orașului, dar care a intrat în faliment imediat după privatizare.

Potrivit clujeanului pasionat de istoria Clujului, András Vajda, societatea a fost întemeiată în 1920 sau 1922. Banca Agrară a fost acţionarul initial, iar în epoca interbelică din consiliul de administraţie au făcut parte personalităţi clujene precum Emil Haţieganu, Szádeczky Gyula sau Ion Agârbiceanu.

A fost furnizorul Casei Regale a României

Fabrica de porțelan Iris a devenit celebră după criza economică din 1930-1933. Aceasta a devenit furnizorul, printre altele, al Casei Regale a României. Până în anii 1960 când apare fabrica din Alba Iulia a fost singura din ţară.

O paranteză puţin cunoscută din istoria fabricii ţine de perioada 1940-1944 când a fost închiriată de celebra manufactură Zsolnay care a introdus metode moderne precum şi materialele proprii care-i confereau prestigiul internaţional.

Calitatea a crescut şi a fost menţinută şi după război – angajaţii au devenit atât de ataşaţi de directorul Mattyasovszky Zsolnay Péter încât au ajutat famila cu pachete de alimente chiar şi după naţionalizarea fabricii din Pécs şi persecutarea foştilor proprietari.

Ceaușescu avea porțelanuri de la Fabrica Iris

Fabrica a atins apogeul în anul 1970, urmat de un declin lent cauzat şi de lipsa de materii prime. Inginerul şef al fabricii a fost în perioada 1973-1988 Virgil Barna, iar în 1989 fabrica avea încă 2100 angajaţi. Majoritatea producţiei mergea la export şi către membrii PCR, în frunte cu familia Ceauşescu.

După privatizare fabrica a avut mai mulţi proprietari şi a intrat în faliment.