Combaterea evaziunii fiscale pare să existe doar în discursurile oficiale, nu și în sălile de judecată. Justiție cu frână trasă.
La Tribunalul Cluj, un dosar (3320/117/2022 – n.n.) cu acuzații grave de evaziune fiscală a fost plimbat prin 44 de termene. Apoi, instanța a amânat pronunțarea sentinței de 33 de ori. La final faptele s-au prescris.
Rechizitoriu plin de date, dar fără finalitate penală
Prin rechizitoriul emis la 15 iunie 2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, trei persoane au fost trimise în judecată pentru evaziune fiscală și complicitate la evaziune. Faptele au fost comise în formă continuată, cu nu mai puțin de 250 de acte materiale.
Procurorii au reținut că, în perioada ianuarie 2011 – aprilie 2013, unul dintre inculpați, în calitate de administrator al unei firme din Cluj, a înregistrat în contabilitate 175 de facturi false. Valoarea totală a fost de 2,7 milioane de lei, pentru achiziții și servicii inexistente. Printre acestea se numărau produse alimentare, piese auto și servicii de transport fictive.
Operațiunile false ar fi fost sprijinite de alți doi inculpați, administratori ai unor firme-fantomă. Aceștia au emis zeci de facturi pentru tranzacții care nu au avut loc niciodată.
În plus, între aprilie 2011 și aprilie 2014, societatea implicată ar fi declarat și livrări intracomunitare fictive în valoare de peste 2,8 milioane de lei către firme din Ungaria și Slovacia.
Prejudiciul total adus bugetului statului a fost calculat la 553.052 de lei. Dintre aceștia, 527.725 lei reprezentau TVA și 25.327 lei impozit pe profit.
Doi ani pierduți în amânări
Dosarul a fost înregistrat în apel la Tribunalul Cluj la 26 iulie 2022, dar primul termen de judecată a avut loc abia pe 7 iulie 2023, aproape un an mai târziu. De atunci, instanța a fixat 44 de termene, iar din 2 iulie 2024 a fost lăsat în pronunțare, însă sentința a fost amânată de alte 33 de ori.
Pe 13 octombrie 2025, instanța a dispus încetarea procesului penal pe motiv de prescripție a răspunderii penale, potrivit art. 16 alin. 1 lit. f teza II Cod procedură penală coroborat cu art. 154 alin. 1 lit. b Cod penal. Cu alte cuvinte, după ani de tergiversări, inculpații scapă de răspunderea penală.
Experții în dreptul penal pe care i-am consulat ne-au explicat că termenul de prescripție în acest caz era de opt ani. Deci, prescripția era împlinită la momentul trimiterii în judecată. În apărarea judecătorului trebuie spus că a fost și perioada în care a fost o întreagă dezbatere publică legată de termenele de prescripție penală.
Rămâne de văzut dacă justiția s-a mișcat cu celeritate în acest dosar.
Statul, lăsat cu o gaură fiscală
Tribunalul Cluj a admis doar acțiunea civilă formulată de ANAF și a obligat inculpații, în solidar, să achite statului peste jumătate de milion de lei. Aceasta sumă reprezintă prejudiciul fiscal.
Instanța a menținut și măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților. Totuși, efectul practic al hotărârii rămâne discutabil, din moment ce partea penală a cauzei s-a stins.
O anchetă care cere explicații
Cum este posibil ca un dosar de evaziune fiscală, cu sute de acte materiale și prejudiciu recunoscut, să fie lăsat să expire? Cât de eficientă este justiția când amână 44 de termene într-un singur dosar?
Întrebări la care, probabil, doar Inspecția Judiciară mai poate da un răspuns.
Foaia Transilvană va continua să urmărească acest caz și să ceară explicații autorităților.
Lasă un răspuns