O mamă din Cluj-Napoca trăiește coșmarul pe care nu și-l dorește niciun părinte: după ce medicii de la Centrul de Permanență din Gheorgheni i-au spus că „nu e un caz grav”, fetița ei de doar doi ani a ajuns internată în stare gravă la Spitalul de Boli Infecțioase cu pneumonie severă. Medicii de la Centrul de Permanență Cluj acuzați de miserupism.
Cazul, povestit chiar de mamă, a stârnit revoltă în rândul părinților clujeni și ridică întrebări serioase despre felul în care unele cadre medicale tratează urgențele pediatrice.
„Mi s-a spus că nu e grav. Să gestionez febra singură”
Totul a început pe 22 octombrie, când micuța Ana, de doi ani și patru luni, a făcut febră mare — aproape 40 de grade.
După două zile de tratamente fără efect, mama a mers la Centrul de Permanență din cartierul Gheorgheni, sperând că medicii vor reacționa rapid.
„Am ajuns acolo, am sunat la sonerie și a venit o doamnă în halat. I-am spus că fetița are febră 39,6 și că nu cedează la antitermice. Mi s-a spus că nu e un caz îngrijorător și că trebuie să gestionez febra singură. Că doar dacă trece de 39,5 să sun la ambulanță”, povestește femeia.
Femeia mai povestește că s-a simțit tratată cu răceală și superioritate, de parcă își pierdea timpul personalului medical: „Am venit acolo pentru că ne-am speriat. De asta există centrul, nu? Să te ajute când medicul de familie nu e disponibil. Măcar să o asculte, să o consulte ca lumea.”
Două zile mai târziu: pneumonie severă
După vizita la centru, starea Anei s-a agravat. Fetița a început să respire tot mai greu, iar febra nu scădea sub 39 de grade.
Disperată, mama a mers direct la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca, unde medicii au stabilit diagnosticul corect: pneumonie severă.
„Suntem internați. Aici, personalul e minunat, empatic, profesionist. Chiar și medicii de la Infecțioase au fost șocați de atitudinea celor de la centrul de permanență. Acolo mi s-a spus că nu e nimic, aici mi s-a spus că am venit exact la timp”, a declarat femeia.
O lecție dură pentru părinți
Mama a decis să facă publică experiența pentru a trage un semnal de alarmă:
„Dacă vedeți că un copil are febră mare și face febră constantă, mergeți direct la urgență, nu la centrul de permanență. E mai sigur pentru copilul vostru. Poate că nu toți sunt nepăsători, dar noi am nimerit prost.”
Fetița Ana se află acum sub tratament la Spitalul de Boli Infecțioase, iar starea ei este stabilă.
Dar întrebarea rămâne: cum este posibil ca o pneumonie severă la un copil de doi ani să fie trecută cu vederea de medici care trebuiau să intervină?
Nepăsare, oboseală sau sistem defect?
Centrul de Permanență din Gheorgheni funcționează în subordinea Direcției de Sănătate Publică, fiind destinat cazurilor care nu pot aștepta până a doua zi.
Teoretic, acolo ar trebui să existe medici pregătiți pentru urgențe ușoare și consultații rapide. În practică, tot mai mulți clujeni reclamă nepăsare și atitudini superficiale.
„Nu e un caz singular”, spun părinții în grupurile online. „Mulți dintre noi am fost tratați cu aceeași indiferență. Dacă nu insiști, te trimit acasă cu o pastilă și o recomandare generică.”
Între nepăsare și responsabilitate
Cazul mamei din Cluj readuce în discuție o realitate dureroasă: există cadre medicale care, din comoditate sau plictiseală, uită că în fața lor nu e un simplu pacient, ci un copil speriat și o mamă care cere ajutor.
De ce se întâmplă astfel de episoade într-un oraș care se laudă cu spitale moderne și personal de elită?
Până la un răspuns oficial, fetița Ana rămâne dovada vie că, uneori, între „nu e grav” și „pneumonie severă” e o diferență de viață și de atitudine.
Lasă un răspuns