Într-un mesaj postat pe pagina sa de facebook, Rareș Bogdan face referire la momentul debarcării domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe tronul României.
Rareș Bogdan mai scrie că ofițerii care l-au obligat pe Cuza să abdice, amenințându-l cu pistolul la tâmplă, au fost protejați ulterior de Regele Carol 1, german la origine urcat pe tronul României, în scurt timp de la abdicarea lui Cuza.
Pe acești ofițeri, Regele Carol 1 i-a făcut generali și le-a dat funcții importante, chiar dacă grosul armatei solicita tragerea lor la răspundere.
Exercițiu de logică
Mai departe, Rareș Bogdan scrie că Regele Carol 1 l-a împiedicat pe Al. I. Cuza să se mai întoarcă viu România, chiar dacă domnitorul și-a exprimat această dorință.
Comparația dintre Regele Carol 1 și președintele României, Klaus Iohannis nici nu mai trebuie explicată. Dacă îl înlocuiți pe Regele Carol cu președintele Klaus Iohannis, și pe Cuza Vodă cu alt personaj politic de la vârful puterii din România, mesajul lui Rareș Bogdan devine foarte actual.
Mai departe raportarea la ofițerii care au fost făcuți generali, aici putem trage o conluzie cu privire la premierul Nicolae Ciucă.
Întrebarea este alta! De ce Rareș Bogdan a trimis această săgeată spre Iohannis, care este mesajul și care este contextul actual al scandalului.
Un răspuns îl vom afla cu siguranță în zilele următoare.
Mesajul lui Rareș Bogdan
Pe 11 februarie 1866, ora 5 dimineața, un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului. Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Dau spre știință și rușine veșnică numele celor ce l-au trădat pe Cuza Vodă: col. N. Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, mr. D. Lecca, cpt. C. Pilat, cpt. A. Berindei, cpt. Al. Candiano-Popescu, cpt. A. Costescu și care, cu toții, vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I.
141 de ofițeri ai armatei române de la sublocotenenți la colonei au scris lui Carol I, tot în 1866, un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți. Cu o aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult, Carol I ignoră memoriul, pe Al. Candiano-Popescu și-l face aghiotant regal, pe ceilalți generali, iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură neagră până la moarte.
A murit în exil
Nu faptul că Al. I Cuza a fost detronat e de condamnat, căci însuși Cuza Vodă declarase în decembrie 1865 că e gata să părăsească tronul, ci modul cum s-a înfăptuit și de către cine. După abdicare, Cuza e ținut prizonier 48 de ore în locuința unui dușman personal, C. Ciocârlan iar pe 13 februarie 1866 e urcat într-o caleașcă și escortat la Brașov, în Austria.
Înainte de a părăsi țara declară: ”Să de Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Trăiască România!” Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I, prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa. Carol I l-a refuzat.
La doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Cuza Vodă moare în Germania, la Heildelberg. Regele Italiei, Victor Emanuel își exprimă durere și tristețea pentru moartea marelui Domn pe când Carol I n-a trimis niciun mesaj. Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa, sute de mii de țărani plângându-i moartea cu lacrimi amare și durere adevărată.
Al. I Cuza a iubit din toată ființa sa România pe care a slujit-o cu credință, devotament și loialitate toată viața, fiind pentru poporul român o adevărată icoană morală, cât și pildă de urmat întru slujirea Patriei.
Lasă un răspuns