Vasile Dîncu a ironizat cu rafinament una dintre cele mai sensibile reacții românești: suspiciunea imediată față de orice manifestare patriotică venită din partea vecinilor unguri. Ironii fine marca Vasile Dîncu.
Într-o postare savuroasă pe rețelele sociale, europarlamentarul clujean a oferit o lecție de autoironie națională, stârnind zeci de reacții și sute de comentarii.
„Noi nu plecăm” – cântecul care a aprins spiritele
Totul a pornit de la un moment festiv în care Viktor Orbán și apropiații săi au cântat alături de lăutari piesa „Noi nu plecăm de aici”.
Pentru unii români, gestul a fost o provocare. Pentru Dîncu, o ocazie de reflecție.
„Tragedie națională, talk-show-uri aprinse, de parcă s-ar fi semnat un nou Diktat”, scrie acesta, ironizând modul în care ne inflamăm la fiecare refren „străin”.
Politicianul observă că indignarea românească funcționează selectiv. Dacă un lăutar autohton cântă „Noi suntem români”, e mândrie națională. Totuși, dacă o face un vecin, devine amenințare.
Lecția de umor amar: cine pleacă, de fapt?
Dîncu întoarce oglinda spre propriul popor: „Noi, românii, suntem cei care plecăm. Cu milioanele. Plecăm în Italia, în Spania, în Germania. În curând, ne vor rămâne în țară doar pensionarii, câinii comunitari și minoritățile loiale”.
Ironia e usturătoare, dar adevărată. În timp ce românii se „ofensează patriotic”, ungurii rămân ancorați de pământul lor.
„Ei rămân. Noi ne legăm de Wi-Fi și de low-cost”, scrie Dîncu, adăugând că poate tocmai de aceea ne irită cântecul vecinilor. Ne amintește că am încetat să mai cântăm despre rădăcini.
Final de pahar și de lecție
Mesajul se încheie cu o notă împăciuitoare și spirituală: „Dacă toate conflictele istorice s-ar rezolva cu lăutari și vin, Europa ar fi un continent mai vesel.”
Postarea lui Dîncu a împărțit internetul în două tabere – unii l-au felicitat pentru tonul autoironic, alții i-au reproșat „relativizarea patriotismului”.
Dar, dincolo de dezbateri, textul său oferă o doză rară de luciditate și umor. Acest lucru vine într-o perioadă în care totul pare luat prea în serios.
Lasă un răspuns