Degeaba ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, vorbește despre reformă și digitalizare, dacă în teritoriu fiecare își face de cap. „Nu mai avem fonduri”
În spitale și laboratoare, pacienții continuă să se lovească de aceleași răspunsuri seci: „nu mai avem fonduri”, „reveniți luna viitoare” sau „pe plată se poate mâine”.
România pare să fi transformat sănătatea publică într-o loterie, în care câștigă doar cine prinde loc înainte să se termine bugetul.
Bilet de trimitere, drum spre nicăieri
Totul începe corect: medicul de familie consultă copilul, recomandă analize uzuale și emite biletul de trimitere.
În teorie, urmează o programare rapidă la laborator. În practică, urmează o cursă absurdă între telefoane, liste de așteptare și replici reci: „Nu mai avem fonduri”.
Sandu Babasan, din Cluj Napoca a văzut cum funcționează sistemul. El a relatat totul pe o rețea de socializare. Fiica lui a avut nevoie să facă câteva analize medicale. Babasan spune că plătește foarte mulți bani sub forma de impozite, dar și că se aștepta ca sistemul sa funcționeze.
Laboratoarele medicale din Cluj, ca și din restul țării, resping zilnic zeci de părinți cu bilete în mână.
Unii primesc programări peste trei săptămâni, alții sunt trimiși la privat.
Există și răspunsuri standard: „Preluăm bilete doar în primele trei zile ale lunii” sau „Puteți veni mâine, dar doar contracost”.
Cei care aleg să meargă personal la recepții primesc același verdict: plafonul e epuizat. Singura alternativă – plata integrală, deși contribuțiile la sistemul public au fost achitate la zi.
România, statul în care sănătatea are termen de expirare
Situația este cu atât mai revoltătoare cu cât vorbim de analize de bază, recomandate copiilor pentru prevenție.
În loc de predictibilitate și eficiență, sistemul oferă blocaje și lipsă de transparență. Părinții se transformă în operatori de call-center, iar accesul la sănătate devine o competiție pentru cine prinde un loc înainte să se termine bugetul lunii.
Medicii confirmă: problema nu e lipsa personalului, ci a fondurilor și a modului în care sunt distribuite. CNAS decontează servicii în funcție de plafon, nu de nevoile reale ale pacienților.
Când prevenția devine un lux
Specialiștii cer soluții urgente: un sistem digital care să afișeze zilnic, transparent, fondurile disponibile pe fiecare laborator; un termen-limită garantat de 72 de ore pentru analize uzuale; și cote minime rezervate copiilor.
România nu duce lipsă de bani, ci de organizare. Iar fraza „nu mai avem fonduri” nu mai e o scuză birocratică — e un diagnostic dur al unui sistem care a uitat pentru cine există.
Lasă un răspuns