În timp ce la Oradea Primăria condusă de Florin Birta se pregătește să inaugureze al zecelea pasaj rutier peste drumul național DN1, la Cluj-Napoca administrația lui Emil Boc se dovedește incapabilă să treacă de stadiul de „gargară politică”. Pasajele de la Oradea devin realitate.
Proiectul pasajului subteran de la intersecția Bulevardului Muncii cu Strada Oașului, anunțat cu surle și trâmbițe de mai bine de doi ani, bate pasul pe loc.
Promisiunile repetate că șantierul va începe „în curând” s-au dovedit vorbe în vânt.
Licitația pentru execuție nici măcar nu a fost lansată, în timp ce costurile cresc de la o lună la alta, iar traficul sufocant din zonă face viața șoferilor un coșmar zilnic.
Gargara birocratică ține loc de soluții
Primăria Cluj-Napoca se ascunde în spatele studiilor, exproprierilor și „actualizării indicatorilor tehnico-economici”, dar realitatea este simplă: proiectul nu avansează.
Se vorbește de finanțări europene, de 130 de milioane de euro. De planuri ambițioase, de promisiuni în campanii electorale, însă cetățenii nu văd nici măcar un buldozer în teren.
Între timp, la Oradea, administrația locală a înțeles că infrastructura nu se face cu PowerPoint-uri și conferințe de presă, ci cu licitații lansate la timp și șantiere deschise la termen. Rezultatul?
Zece pasaje funcționale, care fluidizează traficul și ridică nivelul de confort urban.
Boc, maestru al promisiunilor
La Cluj, Emil Boc preferă să se laude cu proiecte de viitor, dar bilanțul real la capitolul pasaje este rușinos.
Orașul se dezvoltă haotic, intersecțiile sunt sufocate, iar administrația nu livrează soluții concrete.
Pasajul de la Oașului–Valea Chintăului rămâne un studiu frumos colorat pe hârtie, în timp ce clujenii pierd ore întregi blocați în trafic.
În timp ce Oradea livrează infrastructură, Clujul rămâne doar cu „gargara politică”.
Diferența între cele două orașe nu mai ține de bani, ci de voință administrativă și de respectul pentru cetățeni.
Lasă un răspuns