Înainte de 1989, eduația primitîă la școală, de la profesori, sau acasă de la părinți, era una mai bună. Pe vremea lui Ceaușescu, tinerii aveau educație.
Tinerii care călătoreau cu un autobuz știau să se comporte. Știau să se ridice în picioare pentru a lăsa locul unei persoane mai în vârstă. Ba, dacă era cazul, știau să și ajute. La coborâre, dacă aveau aceeași direcție, chiar se cerereu să ajute o persoană mai în vârstă cu bagajele.
Acum, parcă lumea s-a întors cu susul în jos. O clujeancă a scris pe o rețea de socializare, că tinerii se îngrămădesc în autobuze sau troleibuze în zona ușilor, și blochează totul.
„Sunt mulți tineri care ocupă mult spațiu cu ghiozdanele și se mai și blochează cu ele între scaune sau între alți călători. Alții rămân pe lângă uși, nu înaintează destul. Sugestia ar fi să se facă niște filmulețe/ animații pe subiectul ăsta, care să ruleze pe ecranele din troleibuze, ori niște postere.”, a scris o clujeancă pe o rețea de socializare.
Nu mai știu să dea ”bună ziua”
Un alt moment al interacționării cotidiene, îl reprezintă faptul că tinerii nu mai știu să dea bună ziua. Cu ochii permanent în telefon, noua generație trec nepăsători pe lângă alte persoane, chiar dacă acestea le sunt vecini sau chiar rude.
”Cobor de la etajul zece și din cinci tineri, copii, ce-or fi fiind ei, abia dacă unul îți zice ceva. Un mormăit care poate să semene cu un bună ziua. Restul nimic. Stau ca muții în lift, cu ochii în telefon, de zici că suntem statui, fiecare”, a scris Maria, o altă clujeancă, fostî profesoara la un liceu de elită din Cluj Napoca.
Lasă un răspuns