Dimineața s-a așezat blând peste Cluj, dar în parcările din jurul bisericilor era deja forfotă. Cu icoane, genți și flori în mână, zeci de autocare cu credincioși clujeni au pornit spre București pentru a participa la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, un moment istoric pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru sufletul fiecărui român. Pelerini din Cluj, pe drumul credinței.
Pentru ei, nu este doar o călătorie, ci o mărturisire de credință, o emoție împărtășită și o bucurie care nu se uită.
„E o zi pe care o așteptăm de o viață”
Într-un autocar plecat din Mănăștur, doamna Ana, o pensionară de 68 de ani, își face semnul crucii și spune cu glas domol:
„E o zi mare pentru noi. Mergem cu credință, cu lacrimi în ochi. Am crescut cu povești despre catedrală, și acum, când se sfințește, nu puteam lipsi. Simt că mergem acolo ca la o înviere a neamului.”
Alături de ea, un tânăr student completează:
„Nu merg des la biserică, dar am vrut să fiu parte din asta. Nu pentru poze, ci pentru liniștea aia pe care o simți când știi că faci parte din ceva mai mare decât tine.”
Drumul celor trei zile de rugăciune
Pelerinii clujeni vor petrece trei zile pe drum, într-un itinerar încărcat de rugăciune și reculegere.
Pe lângă participarea la slujba de sfințire, aceștia vor opri la Mănăstirea Cozia, la Mănăstirea Ostrov, dar și la Mănăstirea Radu Vodă din București și la Mănăstirea Caraiman, locuri încărcate de liniște și sfințenie.
„Am vrut ca drumul acesta să nu fie doar o deplasare, ci un pelerinaj adevărat. Ne vom ruga, vom asculta slujbe și vom căuta pacea fiecăruia în locurile sfinte ale țării”, povestește părintele Ioan, care însoțește un grup de credincioși din Florești.
Credință, cântări și speranță
În autocare se aud pricesne și rugăciuni. Unii citesc Acatistul, alții povestesc despre viață, copii sau nepoți.
„Fiecare are o durere, o bucurie sau o rugăminte în suflet. Drumul acesta e și despre asta – să ducem la altar toate gândurile noastre bune”, spune domnul Mircea, un credincios din Apahida, care participă pentru prima dată la un pelerinaj de o asemenea amploare.
Întâlnirea cu istoria credinței
Pentru pelerinii din Cluj, participarea la sfințirea Catedralei Naționale înseamnă nu doar credință, ci și recunoașterea unei identități naționale.
„Catedrala Neamului e pentru noi un simbol al speranței. Nu e doar o construcție, ci o rugăciune în piatră. Fiecare colț din ea e o mărturie că românii știu să creadă și să construiască împreună”, spune o femeie din Gherla, cu ochii umezi.
Pe urmele sfințeniei
După slujbă, autocarele vor continua pelerinajul la Cozia și Ostrov, două dintre cele mai iubite mănăstiri din țară, locuri unde credincioșii spun că „Dumnezeu se simte mai aproape”.
Unii își duc cu ei pomelnice, alții lumânări sau icoane, fiecare cu propria rugăciune și propriul dor de liniște.
„Ne întoarcem acasă cu sufletul curat. Cu toții avem nevoie de asta, mai ales în vremurile astea tulburi”, spune o femeie care ține în brațe un buchet de busuioc și un mic steag tricolor.
O călătorie a inimii
Pentru pelerinii din Cluj, aceste trei zile nu sunt despre kilometri, ci despre credință. Despre oameni simpli, care lasă în urmă grijile și pornesc la drum cu speranța că lumina de la București va ajunge și în inimile lor.
„E un drum al inimii, nu doar al roților”, spune un preot tânăr, zâmbind. „Și fiecare rugăciune rostită pe drum e o punte spre cer.”
Lasă un răspuns