Povestea comorii nedescoperite a Clujului interbelic

Posted by

Povestea comorii nedescoperite a Clujului interbelic este una fascinantă și de puțin cunoscută.

Mulți au încercat din 1700 să o găsească, dar nu au reușit. S-a săpat inclusiv pe Cetățuie la începutul anilor 1900, fără succes însă. Mit sau adevăr, aceasta e întrebarea despre acest tezaur uriaș.

Istoria caselor cu picioare din Cluj

Este vorba de istoria comorii regelui Darius, regele Matia și „casa mare cu picioare”. Clujul a avut un număr de trei case „cu picioare”, din care doar una mai există, palatul Josika, din actuala Piața Unirii.

Palatul Josika, ultima casa cu picioare din Cluj
Palatul Josika, ultima casa cu picioare din Cluj

A mai existat „casa cu picioare mică” pe latura estică, aproximativ în dreptul străzii Iuliu Maniu si „casa cu picioare mare” pe latura nordică.

Casa cu picioare Cluj - zona strazii Iuliu Maniu, 1890
Casa cu picioare Cluj – zona strazii Iuliu Maniu, 1890

Povestea comorii nedescoperite a Clujului interbelic

Istoria acestei case de pe latura nordică – demolate/transformate spre sfârșitul anilor 1800 – o cunoaștem din 1630 însă tradiția locală o considera reședința din oraș al regelui Matia.

Casa cu picioare, latura nordina a Pietei Unirii. 1860
Casa cu picioare, latura nordina a Pietei Unirii. 1860

În secolele care au urmat, s-au adunat sub arcade mai multe persoane dubioase, în timpul epidemiei de holeră din 1809, iar medicul orașului o considera una dintre focarele care trebuiau desființate.

De această „casă cu picioare” s-a legat și mitul comoarei regelui Darius al Persiei. Aceasta ar fi fost ascunsă în apropierea orașului.

Potrivit istoricilor, ceea ce știm cu siguranță este că la începutul anilor 1700, mai precis în 1706, o persoană pe nume Varga Pál s-a îmbogățit miraculos peste noapte și a cumpărat casa cu picioare.

În testamentul său din 1716 descrie amănunțit cum a găsit comoara regelui Darius ascunsă in munții Gilăului, dar el ar fi luat numai o mică parte.

Comoara negăsită niciodată

Acest testament a stârnit o adevărată goană după comoară la Cluj, care a luat asemenea proporții încât guvernoratul Transilvaniei a trebuit să intervină și să interzică căutările în 1796.

Cert este că această comoară nu a fost găsită niciodată, deși până la mijlocul anilor 1900 au fost căutători care au săpat inclusiv pe Cetățuie.

Sursa: Andras Vajdal / Amintiri din Cluj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *