Povestea fabricii de tutun a Clujului. Nu mulți dintre clujeni știu că pe actualul teren al clădirii de birouri The Office din Cluj-Napoca, fosta Someșul, a funcționat și o fabrică de tutun. O istorie romanțată din epoca boemă a orașului.
O delegație otomană a adus tutunul în Ardeal în anul 1576, iar în 1676, principele Apafi i s-a făcut rău de la tutun și a luat decizia să fie interzis pe întreg teritoriul Ardealului. Inclus Dieta – Parlamentul Principatului – a decis interzicerea tutunului în 1686.
Tradiția producerii tutunului la Cluj
Consumul de tutun s-a răspândit rapid în secolele XVIII-XIX, iar în 1850 oficialitățile imperiale din austriece au decis construcția unei fabrici de tutun în Ardeal, la Cluj, unde existau deja multe fabrici private de tutun.
Prima locație a Fabricii de tutun a Clujului a fost pe strada Universității, în clădirea seminarului catolic, dar creșterea numărului de angajați, de la 24 de angajate, toate femei, în 1851, la peste 250 în 1858, a dus la găsirea unei locații mai mari.
Clădirile fabricii de tutun au fost finalizate în 1860, pe amplasamentul viitoarei fabrici Someșul, și au fost primele cu scop industrial la Cluj. A fost cea mai mare fabrică din oraș, unde a avut loc și prima grevă, în august 1882.
Clujul a produs țigări
La Cluj a început producția de țigarete în 1890 (se numeau „szivarka” în maghiară), iar la începutul secolului XX avea peste 1300 angajați, în 1929 a asigurat 13% din productia de produse de tutun a Romaniei.
În anul 1960 productia de tutun a fost transferată la Timișoara, iar clădirile au fost preluate de fabrica de tricotaje Someșul. În 1969 s-a format combinatul de tricotaje, incluzând și fabricile Flacăra și România Muncitoare.
Clădirile au fost demolate în 2007, fiind înlocuite cu o clădire de birouri.
Lasă un răspuns