Legendelor Clujului mai putem adăuga încă una. E despre măslini și turci, despre Mărăști-Groapă și Grigorescu. O istorie care merită sa o citești. Poate fi adevarată. O poveste scrisă de Florin Moroșanu.
Câți dintre clujeni știu că la Expo Transilvania pe o mica colină care dă spre strada Aurel Vlaicu există mai mulți măslini sălbatici care au directă legătură cu o ”vizită” a armatei turce pe aceste meleaguri, pe la anul 1603.
„Așadar, într-o săptămână mai ploioasă din primavara anului 1603 o armată de aproximativ 10.000 de turci staționa undeva între Someșeni și intrarea în cetatea Clujului. Vremea ploaiasă a făcut ca unii soldați să răcească și astfel aceștia au apelat la remediul clasic – fructul de măslin sălbatic pentru a combate efectele răcelii. Medicamentele în acele vremuri erau formate din amestecuri de plante în principal. Fructul măslinului sălbatic are caracteristici similare catinei. Un soi de vitamina C combinată cu uleiuri complexe, minerale etc. Apoi, din zecile de mii de sâmburi azvârliți pe jos, în pământul plin de apă, unii au prins rădăcini și au inceput sa crească măslinii. Aceștia trăiesc cam 80-100 de ani, apoi din rădacina lor și din fructele lor se nasc alți și alți măslini”, scrie Moroșanu.
Clujeanul care a scris povestea a aflat detalii interesante de la un istoric tot din Cluj Napoca, specializat în istoria Imperiului Otoman.
„M-am bucurat că am revăzut-o pe Margareta, am fost colegi de facultate. Ea s-a specializat în Istoria Imperiului Otoman. A absolvit cursurile de diplomație la Academia de Diplomație Culturală din Istanbul și e unul din cei mai respectati turcologi. Noi am mai și locuit în același bloc, în Mărăsti, zona Groapă, in ultimul “V” . Mi-a zis că a vazut poza pe care am pus-o pe facebook marți cu Mărăștiul și m-a întrebat dacă știu ce sunt acei copaci de pe Aurel Vlaicu și zona ExpoTransilvania. Eu, am zis ca e un soi de salcie dar nu prea știu… Ea a zis ca e măslin. I-am zis ca măslinii nu sunt o specie care să aibă o tradiție locală și că nu-s o specie care sa se aclimatizeze bine locului”, mai scrie Florin Moroșanu.
O istorie de sute de ani
Bunicul Margaretei, Francisc Kondor pe care l-a cunoscut și Florin, om sfătos, fain i-a zis nepoatei sale că-s de la turci măslinii. Si peste ani Margareta a ajuns cercetator și a pornit investigația. A studiat sursele istorice și….. a iesit o poveste pe cinste despre un alt Cluj, cel din istorie.
”Redau mai jos, pe scurt ce a descoperit Margareta Rachita Aslan. Studiul integral e in link la final <În timpul Principatului Autonom al Transilvaniei aflat sub suzeranitatea Porții otomane (1541-1688) a fost o expeditie militară>. Mai precis “în 1603 Moise Székely pornește împreună cu pribegii transilvăneni refugiați în vilayetul Timișoarei, însoțit de trupele otomane puse sub comanda lui Bektaș pașa…”știm de la cronicarul Nagy Szabó Ferenc că tabăra otomană era plasată în afara zidurilor orașului Cluj.”
Această tabără a fost amplasată în partea estică a Clujului, mai aproape de zona unde azi este locul cunoscut de clujeni ca fiind ”groapa” de la Expo Transilvania. Această trasare se suprapune în bună măsură ariei populate cu măslini, care, datorită poziționării lor, au reușit să scape din calea proiectelor de urbanizare derulate pe parcursul ultimului secol.
Mai sunt măslini sălbatici și în cartierul Grigorescu
Derulând mai departe firul poveștii cu măslini, o altă zonă ce cuprinde câteva exemplare de măslini, este în cartierul Grigorescu, pe malul Someșului, pe un fragment al Bulevardului 1 Decembrie 1918, în zona Dispeceratului de Autobuze.
”Iar dacă acești arbori sunt urmași ai celor ce au rămas de pe vremea staționării contingentelor otomane, atunci ele constituie dovezi vii în susținerea frumoasei legende a lui Donath, când, prin 1660 s-a încercat schimbarea cursului Someșului pentru a se lăsa orașul fără apă. De remarcat și în acest caz, că și aceste exemplare au scăpat la limită, total întâmplător, de planurile de urbanizare, ca să nu fie tăiați; se află lângă o sursă de apă – Someșul, aproape de Dealul Hoia și de Tăietura Turcului”, mai scrie Florin Moroșanu.
Lasă un răspuns