Povestea tristă a poetului Traian Dorz, autorul poeziei Acasă Mea, care a devenit noul imn al suveraniștilor

Poemul Acasă Mea, devenit refrenul preferat al suveraniștilor din mediul online, ascunde în spate destinul unui poet care a trăit ani grei în temnițele comuniste și apoi în exil forțat. Povestea tristă a poetului Traian Dorz, cel care a scris poezia Acasă Mea.

Traian Dorz, ardeleanul care a scris versurile rostite astăzi pe rețelele sociale, a trecut prin persecuții, confiscări și o viață de sărăcie dusă la marginea Clujului.

Uneori, în spatele unei poezii care circulă liber apare o viață care abia a reușit să supraviețuiască. Puțini știu ce drum a avut autorul poeziei Acasă Mea, rostită astăzi cu entuziasm în online. Istoria lui Traian Dorz este însă una dureroasă, plină de arestări, umilințe și căutări de adăpost.

Surse sigure arată că a petrecut între 16 și 18 ani în închisori și colonii de muncă, închisorile și lagăre precum Gherla, Periprava, Ghencea, alte centre de detenţie politică

Anii de închisoare și supraveghere

Traian Dorz, născut în 1914 în Livada Beiușului, a intrat pentru prima dată în atenția autorităților în decembrie 1947, fiind arestat timp de trei luni pentru „propagandă religioasă”.

În 1950 a fost reținut din nou și trimis un an în penitenciarul Oradea, pe fondul unor suspiciuni politice fără probe clare. Eliberarea nu i-a adus liniște.

Pentru că a continuat să participe la cântări religioase, a fost ridicat din nou în 1952 și încadrat într-o colonie de muncă pentru 60 de luni, până în decembrie 1957. A trecut prin domiciliu obligatoriu în Bărăgan, apoi prin ani de supraveghere permanentă, iar în 1959 a fost arestat din nou pentru activitatea în Oastea Domnului, Securitatea acuzându-l că „s-a manifestat dușmănos împotriva regimului”.

Exilul dur de la Sânnicoară

După eliberarea din 1957, poetul a încercat să-și refacă viața. A ales să se mute unde găsea un colț de pământ și un loc de muncă, iar drumul l-a dus la Sânnicoară, lângă Cluj. Aici a început una dintre cele mai grele perioade. Mărturiile sale descriu o locuire de supraviețuire, într-o casă aproape prăbușită: o colibă lovită de o bombă în război, acoperită cu coceni de porumb și abandonată de un fierar țigan care își construise altă locuință.

În acel spațiu improvizat s-a mutat împreună cu părinții săi, alungați și ei de măsurile represive din satul natal. Cei trei au început să strângă materiale de oriunde puteau: țăruși, cuie, pietre. Cu piatră adusă cu carele localnicilor din Sânnicoară și cu pereți ridicați din zgură de locomotivă amestecată cu ghips, Traian Dorz și tatăl său au construit singuri o casă modestă, cu două camere și acoperiș din tablă veche recuperată. „În primăvara anului 1958 ne-am mutat în casă nouă”, nota poetul, deși nouă era doar efortul lor, nu condițiile.

Ani mai târziu, la eliberarea din Gherla în 1964, poetul a trecut din nou prin fața acelei case. O casă care nu le mai aparținea, fiind confiscată de stat împreună cu toate bunurile lor.

„Dacă anii chinuiți nu ni se mai pot da înapoi, să ne fie redate măcar cele ce ne-au fost confiscate”, scria el, conștient că nici acest lucru nu se va întâmpla.

În acest sat, în fața casei a fost ridicată o troiță, care poartă și una dintre strofele scrise de poetul Traian Dorz.

Paula Hriscu a retras piesa

Astăzi, poezia Acasă Mea este rostită de mii de oameni fără ca biografia autorului ei să fie cunoscută. În spatele ei se află un om care a trecut prin temnițe, colonii de muncă, exil în colibe acoperite cu pănuși de porumb și confiscări repetate.

Un destin care explică, mai bine decât orice comentariu, tonul dureros al multor versuri scrise de Traian Dorz.

Lansată de câteva zile, de Paul Hriscu, cea care cântă piesele preferate ale suverniștilor, piesa a fost retrasă repede. Artista a explicat că a avut altă viziune, față de cei din Oastea Domnului. Adevărul este însă altul, Traian Dorz este un martir al crimelor comunismului, și nu poate fi, în niciun fel, autorul versurilor care să fie cântate de cei care propovăduiesc ”binele rus”.

”Poezia scrisă de către poetul Traian Dorz, Acasa mea, am descoperit-o în urmă cu patru cinci ani de zile. În viziunea mea a fost una dintre cele mai frumoase descrieri despre țara noastră, și am dorit enorm să pun acele versuri, pe un cântec patriotic. În sufletul meu nu am considerat o secundă că am să creez necazuri celor de la Oastea Domnului. Am primit multe mesaje, chiar și pe canalul meu de youtube, care m-au făcut să mă întristez. Eu nu am vrut să fac rău nimic și știu că nu am făcut rău nimănui. Numai că nu au fost compatibile viziunea mea, cu a celor din Oastea Domnului. Mi s-a spus că este un cântec bisericesc, unul de înmormântare al poetului, că este un cântec pentru Casa Domnului. Nu am nimic cu nimeni, nu vreau să creez niciun fel de dispută, sau să mi se arunce cel mai mare rău. Așa că celora care ați aștept acest cântec, deocamdată nu. Textul va fi altul, scris de către noi, cu aceeași linie melodică. Anul viitor voi lansa această piesă , la fel de frumos”, a spus Hriscu.