Două dintre cele mai valoroase monumente din Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca își recapătă strălucirea de altădată. Muzeul Etnografic al Transilvaniei a anunțat finalizarea lucrărilor de restaurare la Dugeana de joc din Ilva Mică și la Gospodăria din Berbești (Maramureș).
Acestea sunt primele obiective reabilitate în cadrul amplului proiect de conservare a patrimoniului din cadrul parcului.
Proiectul se desfășoară prin programul de finanțare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului. Demersul este menit să redea autenticitatea și demnitatea unor martori tăcuți ai vieții rurale transilvănene.
Două bijuterii arhitecturale de tradiție au prins viață
Prima etapă a intervențiilor a vizat Dugeana de joc din Ilva Mică, o construcție ridicată în jurul anului 1930, care ilustrează efervescența vieții sociale din zona Năsăud în perioada interbelică. Lucrările au început la data de 11 august și s-au încheiat după doar două săptămâni de muncă intensă. Aici, acoperișul din șindrilă, grav afectat de trecerea timpului, a fost complet refăcut pe o suprafață de 140 de metri pătrați, folosindu-se exclusiv tehnici tradiționale, respectând fidel meșteșugul local.
Cea de-a doua intervenție majoră a vizat Gospodăria din Berbești, o bijuterie arhitecturală datând din 1795. Casa din stejar, cu trei încăperi și o prispă largă – „șatră”, așa cum este numită în graiul maramureșean – a beneficiat de o restaurare atentă a învelitorilor din șindrilă de molid, nehorjită, montată în două rânduri, pe o suprafață de peste 300 de metri pătrați.
Aceste lucrări fac parte dintr-un proiect amplu de reabilitare a Parcului Etnografic Național „Romulus Vuia”, finanțat printr-o alocație nerambursabilă de 2.051.459 lei.
Alte zece case tradiționale vor fi restaurate
Până în anul 2027, alte zece obiective – gospodării și instalații tehnice tradiționale din Mărișel, Telciu, Bedeciu, Cămârzana, Geaca, Rimetea, Botiza, Gladna, Ieud și Herepia – vor fi restaurate.
Prin aceste intervenții, Parcul Etnografic își reafirmă rolul de punte între trecut și prezent, un spațiu viu în care tradiția, meșteșugul și memoria satului transilvănean continuă să respire.
Procesul de restaurare nu înseamnă doar refacerea unui acoperiș, ci redarea sufletului unei lumi vechi, care încă are multe de spus generațiilor de azi.
Lasă un răspuns