Un val tot mai puternic de reacții se strânge în jurul cazului comisarului Alexandru Ionașc, polițist clujean obligat să aleagă între carieră și pasiunea pentru muzică, deși își plătea corect taxele și își desfășura activitatea transparent. Revoltă în rândul polițiștilor
Povestea, prezentată în exclusivitate națională de Foaia Transilvană, a deschis o discuție amplă despre modul în care instituția își tratează propriile cadre. Iar ecoul nu întârzie să apară.
Un mesaj care răscolește rândurile polițiștilor
Printre cei care iau poziție se află și Traian Morar, unul dintre cei mai respectați polițiști clujeni, fost sectorist și polițist de proximitate la IPJ Cluj.
Mesajul lui, distribuit intens în mediul online, vorbește direct despre ceea ce mulți din sistem simt, dar nu au curajul să rostească.
Morar îl descrie pe Alexandru Ionașc ca pe un profesionist care și-a dedicat viața oamenilor, un om care a purtat uniforma cu respect și decență, lucrând ani la rând în structuri judiciare dificile, inclusiv la omoruri.
El subliniază că, în paralel cu munca din poliție, Ionașc a ales să cânte pentru oameni, folosindu-și talentul și vocea ca o formă de a vedea partea bună a lumii. Totul legal, transparent, înregistrat fiscal, an de an.
Morar critică dur momentul în care o agenție a statului a fost sesizată de „un om mărunt”, iar cazul a fost transformat într-o presupusă incompatibilitate. S-au făcut verificări, s-au ridicat documente, s-au analizat probe, iar concluzia a fost clară: Alexandru Ionașc NU a încălcat legea. Cu toate acestea, imaginea lui a fost târâtă în noroi, iar sistemul care trebuia să-l apere a rămas pasiv.
Acuză instituția că își abandonează oamenii
Traian Morar nu ocolește nimic. Mesajul său devine o radiografie a slăbiciunilor interne din Poliția Română. Notează indiferența cu care instituția asistă la umilirea propriilor oameni, lipsa de solidaritate, standardele duble, lipsa unui management vertical și faptul că politicile interne au dus la distrugerea unor cariere și la degradarea respectului dintre structuri.
El spune, fără menajamente, că instituția este „bolnavă”, că resursa umană a fost gestionată greșit și abandonată prea des, că profesioniștii nu sunt protejați, în timp ce cei numiți politic nu pot fi verticali. Morar avertizează că urmele acestor decizii se văd deja în numărul tot mai mic de tineri care aleg școlile de poliție, uneori mai puțini decât locurile disponibile.
Mesajul său devine o pledoarie pentru demnitate, pentru colegialitate și pentru recunoașterea meritelor oamenilor care au ținut sistemul în picioare. În final, Morar îi transmite lui Ionașc un mesaj personal, în care îl numește „profesionist și OM deosebit”, subliniind onoarea de a fi colaborat împreună.
Un caz care devine simbol pentru o problemă mai mare
Cazul comisarului Alexandru Ionașc nu mai este doar povestea unui polițist pus să aleagă între vocația profesională și pasiunea personală. A devenit un exemplu al modului în care un sistem își poate răni oamenii în loc să-i protejeze. Reacțiile din interiorul instituției, venite inclusiv de la polițiști cu experiență, arată că nemulțumirile sunt profunde și că acest caz ar putea fi momentul în care discuția despre reformă, respect și responsabilitate nu mai poate fi amânată.
Lasă un răspuns