Preotul Marius Petre Varga, care a slujit la Biserica Ortodoxă din cartierul Grigorescu, din Cluj Napoca a postat un mesaj în care este amenințat de actualul preot ortodox al parohiei.
Preotul Varga a cerut acum câteva luni să fie pensionat. El și tatăl acestuia au slujit ani mulți Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, pe care au și ctitorito.
Cei care cunosc problema susțin că după pensionarea preotului Varga senior, în locul acestuia Mitropolia Clujului l-a trimis la slujire pe preotul Adrian Merdan. O bună bucată de timp, Medan (foto jos – n.n.) a slujit alături de Varga junior, dar între ei nu a fost liniște. O anonimă ciudată a ajuns la Mitropolia Clujului. Dar despre asta vorbim în alt episod.
În cursul anului 2022, preotul Marius Petre Varga a cerut și el să se pensioneze, tocmai pentru a fi pace, după cum singur spune.
Dar acum lucrurile se pare cu au ajuns la un apogeu, peste care preotul Varga nu a mai putut trece.
„Mesajul de iubire al ‘confratelui’ Medan Adrian (noul PROPRIETAR al instituției) către cei care au creat-o și care i-au pus gratis în mână pita pentru tot restul vieții lui! Admirabil cuvânt de învățătură pentru cei cărora, public, le vorbește despre pace, liniște, iubire, iertare și post binecuvântat…”, a scris preotul Marius Varga.
Amenințări cu spartul ușii
Preotul Varga a arătat și un mesaj primit de la preotul Medan, prin care era amenințat cu spargerea ușii biroului de la biserică. După pensionare, preotul Marius Petru Varga a dorit să își păstreze biroul pentru a mai putea ține legătura cu enoriașii care l-au iubit foarte tare.
Dar cu acest lucru nu a fost de acord preotul Medan, care, în mesajul transmis a amenințat că va sparge ușa.
„Până vineri, te rog să eliberezi biroul! De asemenea, în altar au rămas ceva veste și pulovere de-ale tale și de-ale părintelui Petru. Să le iei și pe acelea, trebuie folosite, iar în altar doar consumă spațiu în mod inutil. Mi s-a spus de la Mitropolie despre intenția ta de a păstra biroul. Le-am zis clar că nu sunt și nu voi fi de acord. Cerința ta mi se pare imorală și total nepotrivită. Am comunicat autorităților metropolitane acestea. Acest mesaj este dovada mea că te-am notificat vizavi de eliberarea biroului. Dacă până vineri nu este eliberat, voi forța ușa și voi scoate din birou tot ce nu face parte din lucrurile bisericii”, este mesajul preotului Medan.
”M-am pensionat de dragul comunității”
Preotul Varga a mai spus că s-a pensionat, tocmai pentru a nu atrage comunitatea într-un scandal între preoți.
„Am găsit o cale de pensionare fix de dragul comunității, să nu o implic în asemenea povești (nu vreau să postez și alte lucruri înfiorătoare! Doar vreau să mă lase în pace!!! Și-a văzut visul cu ochii! Ce mai vrea? Ne denigrează continuu încercând să șteargă orice urmă a existenței ctitorilor. As fi vrut să fi tăcut; dar a lovit în tata!!! Nemernică nerușinare!!! Cunosc de mulți ani situația dar am păstrat un continuu secret, tocmai ca să nu tulbur comunitatea, preferând să îndur mizerii răspândite pretutindeni. Dar, odată cu vesta tatei, nu am mai putut! Si, eram gata plecat! Tehnic, mort! Nu e bine sa tulburi mortii…”, a spus preotul Varga.
Povestea unei biserici construită de la zero. Nici cuie nu erau
Povestea bisericii din Grigorescu este una ca a multor alte sute de lăcașuri de cult. A fost construită de preoți și enoriași inimoși.
Timpul a trecut, în cazul de față peste 30 de ani, iar preoții ctitori care între timp, au fost pensionați, au fost înlocuiți de alții mai tineri, și mai dornici de afirmare. În această dorință, mulți dintre preoții tineri au uitat un lucru, relațiile solidificate de timp, ale ctitorilor cu oamenii din parohie.
”Tata a înființat parohia în 1991. Câțiva ani s-a zbătut să obțină un teren și, după insistențe uluitoare, cu ajutorul conducerii Institutului de Chimie și multe drumuri pe la Ministere, a obținut cel mai frumos teren din Cluj!
În 1997 eu am fost mutat, cam forțat, din Mănăștur (unde eram foarte mulțumit), cu delegația de a-l ajuta pe tata să închegăm o comunitate și să facem o biserică, urmând s-o duc la bun sfârșit după pensionarea tatei.
Primii doi ani am slujit afară (uneori îngheța vinul în potir), iar în 1999 ne-am mutat într’un demisol umed, fără geamuri, plin de găleți în care picura apa din tavan!
Am participat la fiecare cm³ din construcție; cunosc pe de rost fiecare ungher, am inovat utilaje (eram calici, nu puteam cumpara) etc. Deseori eram câte 16 h /zi în cei 17 ani!!!
Plecasem de la un sold ridicol, insignifiant. Bătrânii parohiei îndreptau cuie, să le refolosim. Cei mai tineri făceau munci mai grele. Nu am cheltuit bani cu constructori consacrați ci am lucrat în regie proprie, eu fiind și un soi de diriginte de șantier! Am bătut creierii munților să cerșesc material lemnos etc. N-o să înșir aici, este absolut imposibil. (Scoțând arhiva din unul dintre birouri, s-o predau țarului, mi s-au strecurat pe sub ochi zeci de mii de documente și amintiri! Unui ins de 40 de ani nu-i ajunge restul vieții să le parcurgă, să le înțeleagă, darămite să le conceapă!!!). Mă rog…”, mai concluzionează preotul Varga.
Lasă un răspuns