Pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, credincioșii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, primul martir al creștinătății. Dincolo de semnificația religioasă profundă, această sărbătoare ocupă un loc aparte în cultura românească, fiind însoțită de obiceiuri vechi, gesturi de împăcare și tradiții care vorbesc despre credință, jertfă și solidaritate.
Sfântul Ștefan este considerat unul dintre cei mai importanți mărturisitori ai creștinismului timpuriu. Exemplul său de curaj și devotament a traversat secolele, iar ziua de 27 decembrie rămâne un reper spiritual pentru credincioși, atât în mediul rural, cât și în cel urban. Fără fast sau manifestări zgomotoase, sărbătoarea se distinge prin liniște, reflecție și fapte bune.
Sfântul Ștefan, simbol al jertfei și al iertării
De origine iudaică, Sfântul Ștefan a fost ales de Sfinții Apostoli ca unul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii din Ierusalim, având rolul de a împărți bunurile și hrana celor nevoiași. Cunoscut pentru înțelepciunea sa și pentru profunda cunoaștere a Scripturilor, el a fost recunoscut drept arhidiacon, întâiul dintre diaconi.
Numele său, care înseamnă „coroană”, a devenit simbolul biruinței spirituale. Propovăduirea învățăturilor lui Iisus Hristos i-a adus însă judecata Sinedriului, fiind acuzat de blasfemie. Condamnat la moarte, Sfântul Ștefan a fost ucis cu pietre, devenind primul martir al Bisericii creștine. Gestul său suprem – rugăciunea pentru cei care îl omorau – rămâne una dintre cele mai puternice expresii ale iertării din tradiția creștină.
Tradiții românești și obiceiuri păstrate din vechime
În tradiția populară românească, ziua Sfântului Ștefan este legată de pace și împăcare. Se spune că este bine ca în această zi să fie adusă în casă o icoană a sfântului, pentru sănătate și pentru alungarea certurilor vechi. În unele zone din Muntenia se pregătesc „Pâinicile lui Ștefan”, mici pâini rotunde unse cu miere, care sunt sfințite la biserică și oferite de pomană copiilor sărmani.
Tot pe 27 decembrie sunt sărbătoriți cei care poartă numele Sfântului Ștefan, iar în biserici sunt pomeniți cei care au murit în mod tragic. Tradiția spune că aprinderea unei candele noi și gesturile de milostenie aduc spor și liniște în familie.
Sărbătoarea Sfântului Ștefan încheie simbolic perioada Crăciunului, reamintind că adevărata credință se trăiește prin fapte, iertare și grija față de ceilalți, valori care continuă să unească comunitățile românești de generații întregi.
Lasă un răspuns