În satul tradițional, la 1 martie, conform calendarului popular, era sărbătorit „capul primăverii” sau „dezlegarea anului”. Această dată marca reînvierea naturii, dar și reluarea ciclului agrar. Totodată, era începutul sărbătorilor primăverii, „praguri” simbolice ale „drumului pâinii”, de la încolțire, rodire, până la recoltare.
Conform unei legende populare, prima reprezentare a mărțișorului, simbol al vieții terestre împletită cu cea cosmică, a fost printr-un șnur alb-negru (ziua și noaptea), numit în satele tradiționale „funia anului”. Astfel, este vorba despre schimbarea timpului, de încleștarea dintre iarnă și primăvară, frig și căldură, dintre întuneric și lumină.
De la 1 martie puteau porni plugurile, oamenii începeau aratul. Femeile nu lucrau în primele trei zile din această lună, nu torceau, nu coseau sau țeseau, deoarece erau zile care anunțau perioadele potrivite pentru semănat, arat și recoltat.
Din 2017, „Mărțișorul” este în patrimoniul UNESCO
În satul românesc, mărtișorul (șnurul împletit din fire albe și roșii) era dăruit copiilor, fetelor și mamelor, pentru a fi purtat la mână timp de 9 sau 12 zile, uneori chiar până la Florii, pentru a sănătate și ferirea de tot lucrul rău, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor etnolog Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
Tradiţia „Mărţişorului” este inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, ţări în care există această sărbătoare străveche.
Lasă un răspuns