Tu îți mai aduci aminte de „Orășelul copiilor” din Clujul comunist? Moș Gerilă, frigul și sărăcia din comunism

În iarna lui 1966, Piața Mihai Viteazul din Cluj devenea, pentru câteva săptămâni, un tărâm al copilăriei. Sub privirea sever-blândă a lui Moș Gerilă, „Orășelul copiilor” aduna familii, râsete și speranțe într-un oraș înghețat de frig și de rigorile comunismului. O fotografie realizată de fotoreporterul Ferenc Csomafáy, publicată sub licența Creative Commons 4.0 (CC BY-NC-ND 4.0), fixează o clipă care astăzi trăiește mai ales în amintirile clujenilor.

Un mic paradis în sărăcia comunismului

Pentru cei care erau copii atunci, Orășelul din Piața Mihai Viteazul nu era doar un decor festiv, ci o experiență completă. „Pentru noi, era frumos”, își amintește un clujean. „Era un trenuleț, călușari, câteva gherete cu dulciuri, una cu tir (puști cu ventuze), unde premiul erau jucării de pluș, iar peste fântâna arteziană, era un țarc cu căprioare. Dar, mai ales, era frig și zăpadă și mulți oameni minunați!”

Într-un Cluj comunist dominat de sărăcie, aceste detalii mărunte deveneau miracole. Trenulețul scârțâia pe șinele improvizate, dulciurile erau puține, dar savurate cu o bucurie rară, iar Moș Gerilă, varianta oficială a lui Moș Crăciun, domina peisajul, simbol al sărbătorii tolerate de regim. Fotografia lui Csomafáy surprinde tocmai această contradicție: un eveniment organizat, cu mesaj ideologic, trăit însă autentic de oameni.

Amintiri dintr-o epocă de tristă amintire

Memoria locului e strâns legată de vârste și cartiere. „Aveam 3 ani și am avut privilegiul de a locui pe Regele Ferdinand (Ghe Doja)”, spune un alt martor al timpului, pentru care drumul până în piață era deja o aventură. Alții își amintesc mecanismele simple, aproape artizanale: „Linghispirul lui Toduțe se învârtea manual”, o frază care spune multe despre ingeniozitatea și improvizația epocii.

Astăzi, Piața Mihai Viteazul e o zonă vie, aglomerată, iar Orășelul copiilor a rămas doar în alb-negrul fotografiilor și în poveștile spuse cu nostalgie.

Dar tocmai aceste amintiri — frigul, zăpada, trenulețul, Moș Gerilă — construiesc o identitate comună. Dincolo de ideologie, Orășelul din 1966 a fost un spațiu al întâlnirii și al bucuriei simple, un episod care continuă să lege generațiile de clujeni printr-un sentiment comun: dorul de copilărie.

Un alt Orășel al copiilor a mai existat și în Parcul Feroviarilor, pe care îl vom aborda într-un alt subiect dedicat.