Umbra unei misiuni care a schimbat istoria aeriană a războiului. Ziua în care piloții români a distrus o întreagă flotă de bombardiere

Operațiunea Tidal Wave rămâne una dintre cele mai costisitoare și dramatice acțiuni aeriene ale Statelor Unite, o misiune lansată la 1 august 1943 împotriva rafinăriilor de petrol din Ploiești. Umbra unei misiuni care a schimbat istoria aeriană a războiului.

A fost un atac planificat la nivel redus, desfășurat cu 177 de bombardiere grele B 24 Liberator pornite din Libia, într-o tentativă de a lovi una dintre cele mai importante surse de combustibil ale Axei. Pierderile au fost însă uriașe. Cinci piloți au primit Medalia de Onoare, trei dintre ei postum, iar producția de petrol a rămas practic neatinsă. În arhive, această zi rămâne consemnată drept una dintre cele mai negre pentru aviația militară americană.

Atacul, deși pregătit minuțios, s-a transformat într-un eveniment cu un bilanț devastator: 53 de bombardiere pierdute, 440 de militari americani uciși și 220 capturați după luptele cu artileria română și germană. Pentru aviatorii americani, Ploieștiul a devenit cimitirul bombardierelor, iar ziua atacului a fost numită Duminica Neagră.

Pregătirea unei misiuni considerate imposibile

Planul american s-a conturat în vara anului 1943, când Grupul 44 Bombardament, sub comanda Generalului Leon W. Johnson, a fost desemnat să organizeze lovitura asupra rafinăriilor. Zona fusese fotografiată anterior de avioane de recunoaștere, iar fiecare obiectiv fusese analizat în detaliu.

Piloții au primit informații complete despre traseu și punctele de intrare, însă atmosfera din grupuri era tensionată. Pierderile recente din Germania îi demoralizaseră pe mulți, iar în încercarea de a ridica moralul, armata l-a adus pe Tex McCrary, ziarist și ofițer de relații publice. Acesta a susținut un spectacol special pentru echipaje, menit să le ofere câteva momente de destindere înaintea misiunii.

În materialele informative care circulau înainte de atac, se vorbea frecvent despre o presupusă slăbiciune a apărării antiaeriene românești, afectată de campania din Est. Zvonurile s-au dovedit însă complet nefondate. În ziua atacului, bateriile române și germane au ripostat cu o intensitate neașteptată, transformând misiunea într-un infern aerian.

Pilotul român care a schimbat cursul luptei

În istoria acestei zile se remarcă însă și un moment decisiv, o acțiune care avea să devină simbol al aviației militare române. Artizanul acestei victorii aeriene a fost comandantul Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty, liderul Grupului 6 de vânătoare de la Popești Leordeni.

Cu doar 36 de avioane IAR 80, piloții săi au reușit să înfrunte o formație de aproximativ 100 de avioane americane și, în doar 12 minute, au schimbat dinamica luptei, reușind să respingă atacul și să scrie una dintre cele mai spectaculoase pagini din istoria aviației române.

Vizanty, aflat în fruntea formației, a dat exemplul decisiv. S-a aruncat direct în mijlocul bombardierelor americane, atacând frontal și mitraliindu-le sub un tir intens. A fost la un pas de moarte după ce un proiectil de 13,2 milimetri i-a străpuns carlinga și a părăsit fuselajul prin spate. O manevră rapidă, executată cu instinct și măiestrie, l-a salvat. În acele momente, ar fi doborât trei avioane și ar fi avariat grav alte zece.

Decorat pentru curaj

Originar din Botoșani, Dan Vizanty este considerat unul dintre așii aviației române, alături de Constantin Bâzu Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu și Ioan Milu. La manșă, a fost descris ca o combinație între curaj aproape nebunesc, reflexe fulgerătoare și o eleganță de actor. În luptele din Est, și-a câștigat renumele de Lupul Carpaților. Pentru meritele sale, a primit Ordinul Virtutea Aeronautică cu două barete, Crucea de Aur și Crucea de Fier clasa a II-a.

Un episod celebru din viața lui îl reprezintă convorbirea telefonică din dimineața zilei de 24 august 1944, la ora 8.30, cu prietenul său devenit inamic, comandorul german Eduard Neumann. Discuția, încărcată de dramatism, pare desprinsă dintr-o tragedie antică. Neumann l-a anunțat că urmează un bombardament asupra Bucureștiului, iar Vizanty i-a răspuns fără ezitare: „Ridic aviația de vânătoare.” Cu o tristețe calmă, Neumann i-a replicat: „Te înțeleg. Fiecare cu datoria sa.”

Până la finalul războiului, Dan Vizanty acumulase 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii aeriene confirmate, conform evidențelor Statului Major al Aerului. Era unul dintre cei mai valoroși piloți ai alianței românești. Răsplata regimului comunist a fost însă brutală. A primit cinci ani de închisoare, averea i-a fost confiscată, iar casa de la Brașov, obținută pentru meritele sale, i-a fost luată. A fost obligat să lucreze ca muncitor necalificat, locuind într-un apartament modest din București.

A murit în Franța, salvat de vitejia lui

Salvarea a venit abia în 1968, când președintele francez Charles de Gaulle a întrebat oficial autoritățile române despre soarta lui Vizanty. Fostul pilot a fost scos de pe șantier, îmbrăcat în uniformă și prezentat delegației franceze. De Gaulle a înțeles însă realitatea și, odată întors la Paris, a mobilizat vechii aviatori francezi pentru a-l salva.

În 1977, la chemarea primarului Parisului, Jacques Chirac, Vizanty a plecat în Franța într-o misiune istorică dedicată aviației europene. Nu s-a mai întors niciodată. A fost primit cu onoruri, s-a reîntâlnit cu Eduard Neumann și a primit o pensie de merit din partea Franței.

Ieri, 12 noiembrie, s-au împlinit 33 de ani de la moartea sa, la Paris, la vârsta de 82 de ani. Povestea lui Dan Vizanty rămâne una dintre cele mai impresionante istorii ale aviației românești și un reper al curajului într-o epocă dominată de umbrele războiului.