Umoristul Cornel Udrea condus pe ultimul drum!

Umoristul Cornel Udrea condus pe ultimul drum. Slujba de înmormântare a avut loc sâmbătă, 13 aprilie, la Cimitirul Central din Cluj-Napoca.

Sute de clujeni au venit să îi aducă un ultim omagiu regratului scriitor și om de radio Cornel Udrea. Acesta a încetat din viață pe 11 aprilie, la vârsta de 77 ani. Colegi de la Radio Cluj, familie, apropiați, foști prieteni, scriitori sau simplii clujeni care l-au cunoscut s-au admirat au venit să își ia rămas bun de la regretatul Cornel Udrea.

Cornel Udrea s-a născut în anul 1947 în Gheorgheni, județul Harghita. A absolvit Liceul Mihai Eminescu din Cluj, promoția 1964. Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie, absolvind în anul 1969.

Începând din anul 1970 a lucrat ca redactor la Radio Cluj. El a mai a fost coordonator de programe de divertisment, teatru radiofonic și spectacole cu public. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ultimul text al scriitorului Cornel Udrea

Scriitorul clujean a publicat un text pe 27 martie 2024, la împlinirea vârstei de 77 ani. Îl redăm integral mai jos.

„Generația mea, și nu numai, a citit mult și cu folos. A găsit în lectură un refugiu, dar și un mijloc de rezistență. Trebuie să o spunem: cartea de literatură era la un preț modic, la îndemîna noastră, a elevilor, a studenților.

După o perioadă neagră, închizitorială, pînă prin 1964, a existat o deschidere culturală, neobișnuită, pentru un regim comunist, deja cu accente totalitare. În timp, de la Salinger și Faulkner, pînă la literatură sud-americană, a existat o piață a cărții, bogată și hrănitoare.

Tiraje relativ mici, cerere mare: se practica primitul de sub tejghea, evident, contra unei atenții materiale: cafeaua și kentanele.

Colecțiile sociale, populare, conținând parte mare a bibliografiei școlare, literatură diversă, BPT-ul, cartea format pocher, a editurii ” Albatros” care publica în tiraje de masă, la prețul de 2, sau 3 lei, carte românească și străină, proză umoristică chiar. Acolo am debutat, în umor, în 1975, ” Cu alte cuvinte”, preț 1,25, tiraj 80.000 de exemplare, ilustrația Tia Peltz.

Am fost, în majoritate, copii cu lectură, studenți cu multă carte. Cu un fond principal de cuvinte bogat și folosit, de cei cu har, în mlădieri metaforice. Atunci s-a scris, cred eu, cea mai importantă parte a literaturii românești, a secolului XX. și a acestor prime trei decenii din următorul, prin noi trăitor.

***

Întreaga mea viață am încercat să vindec cuvintele de tristețe. În cea mai mare parte, am reușit: au plecat de la mine zâmbind, rîzînd, în bunăstare sufletească, cu încredere în sine, gata să slujească bine și frumos.

Cuvintele sunt puternice, mută munții, aleargă norii, în măsura în care, ademenite de conștiințe cu măselele stricate, încap în gura unor nevrednici, făcători de rău și ceață: atunci devin otrăvite,dușmănoase, potrivnice, sau mincinoase, slujind la curțile răului.
Am vindecat cuvinte: le-am găsit părăsite, alungate, bătute, murdare, le-am luat în casa sufletului, le-am pregătit odaie lină, așternuturile curate. Le-am hrănit, le-am mângâiat tîmplele arse de febră, obrajii încinși, le-am vorbit înainte de culcare, le-am spus povești, le-am ajutat să rămână.

Cuvintele pier prin nefolosință: lumea merge înainte și își vorbește tot mai puțin.

Astăzi am făcut 77 din cît mi-a dat Dumnezeu. Continui să merg. Să gîndesc coerent și să înfloresc: puțin, și nu pe toate ramurile, dar e mult și așa…”

Foto © Mihai Bacalu / facebook