Jurnaliștii de la Le Monde au scris un amplu reportaj despre tinerii din Franța, care nu reușesc la facultățile de medicină din Hexagon, dar ajung ulterior la Cluj, unde primesc o educație foarte bună. Universitatea de Medicină din Cluj a ajuns raiul tinerilor francezi.
Cu toate astea, întorși în Franța, spitalele de acolo nu au încredere în pregătirea lor și nu îi angajează nimeni.
”Țara (România – n.n.) găzduiește peste 2.600 de studenți francezi la medicină, dintre care majoritatea au picat examenul de admitere în Franța. Deși mulți dintre acești studenți și-au părăsit țara de origine cu intenția de a se întoarce ulterior să profeseze, mulți își continuă cariera în străinătate. Abia ajuns în România, ai deja senzația că pleci. Să urci dealul pe care se află Facultatea de Medicină Iuliu Hatieganu din orașul Cluj este ca și cum ai intra într-o enclavă diplomatică. Aici, limba oficială pare să fie franceza. Numele străzilor aduc un omagiu oamenilor de știință locali, cum ar fi Victor Babeș, precursorul român al bacteriologiei, precum și celor din Franța, cum ar fi strada Louis Pasteur”, se arată în articol.
Clujul, orașul multilingvismului
Clujul este descris ca un oraș unde alternează brutăriile și cafenelele.
Jurnaliștii francezi mai trebuiau să scrie și despre sălile de jocurile de noroc sau de celebrele magazine care vând haine second hand.
Brutăriile tradiționale cochetează cu cafenelele la modă, precum Coffee Factory, al cărei meniu – disponibil în mai multe limbi – și prețuri miros a gentrificare: 3,50 EUR pentru un matcha latte, 5,50 EUR pentru un frappeuccino grande cu căpșuni. Localul a devenit unul dintre locurile frecventate de comunitatea de peste 1.000 de studenți francofoni, majoritatea francezi, care au venit să studieze medicina în orașul transilvănean. În jurul unei mese mari, un grup de studenți vorbește despre motivele care i-au determinat să se mute la 2.000 de kilometri distanță de casă.
”Clujul este o glumă devenită realitate. Mama îmi spunea că dacă nu trec examenul de admitere la Medicină, tot ce am de făcut este să plec în România. Am picat, de două ori, și la limită. Am descoperit că facultatea din Cluj are o reputație bună”, spune Ariana Provost, 23 de ani, studentă în anul IV la Medicină la Universitatea Iuliu Hatieganu.
Cum aunge un tânăr francez să învețe la Cluj
Studenta din Franța mai spune că „Clujul este o glumă devenită realitate”. Acesta a mai relatat că părinții lui îl amenințau cu facultatea de medicină din Româia.
”Mama îmi spunea că dacă nu trec examenul de admitere la Medicină, tot ce am de făcut este să plec în România. Am picat, de două ori, şi asta la limită. Am descoperit că facultatea din Cluj avea o reputaţie bună”, povesteşte Ariana Provost, 23 de ani, studentă în anul IV la medicină la Universitatea Iuliu Haţieganu.
Axelle Magnac, 23 de ani, tot studentă în anul IV, şi-a făcut bagajele împreună cu sora ei geamănă, care studiază medicina veterinară la Cluj.
„Ea este cea care mi-a spus despre universităţile româneşti care oferă cursuri în franceză. Împărţim un apartament. Familia mea este aici acum: iubitul meu este român. Am de gând să rămân”, spune ea.
Irina Cojocaru nu-şi vede viaţa în altă parte decât în Franţa: „Simt că trebuie să mă întorc”, mărturiseşte ea. Studenta în vârstă de 22 de ani spune că a avut de „suferit” de pe urma reformei din Franţa în ceea ce priveşte accesul la studii în domeniul sănătăţii. Ea a optat pentru traseul specific de acces în domeniul sănătăţii, care include o formare în ştiinţe medicale de bază şi o specializare într-o altă disciplină.
„Am trecut de medicină, dar am ratat secundarul, care ar trebui să fie doar o cale de ieşire”, spune Irina Cojocaru. Ea este franco-română, a crescut în Franţa şi nu vorbeşte limba română. Sosirea ei la Cluj a fost plină de temeri.
„Am fost surprinsă de modernitatea ţării. Nu am senzaţia că sunt în străinătate. Cursurile sunt în franceză, iar prietenii mei vin şi ei din Franţa”, arată ea.
UMF Cluj, loc de refugiu pentru tinerii francezi
De la înfiinţarea cursurilor în limba franceză, la începutul anilor 2000, numărul studenţilor francofoni din Cluj a crescut constant, de la 15 la 2.093 de înscrişi la facultăţile de medicină, medicină dentară şi farmacie într-un interval de 25 de ani.
„Iniţial, filiera francofonă a fost frecventată de tineri din Africa de Nord. Dar în 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, am asistat la sosirea francezilor”, îşi aminteşte Petru Mircea, fost decan al Facultăţii de Medicină din Cluj.
Astăzi, numai la secţia de medicină din oraş sunt peste 1.000 de francofoni, majoritatea veniţi din Franţa, graţie numeroaselor companii aeriene low-cost.
Clujul este epicentrul unui fenomen care afectează întreaga Românie. Potrivit estimărilor din Quotidien du médecin, în ţară se află peste 2.600 de studenţi francezi la medicină. Toţi au fost atraşi de faptul că admiterea se face pe bază de dosar, cursurile sunt predate integral în limba franceză, iar taxele de şcolarizare sunt competitive pe piaţa europeană, în ciuda creşterii lor constante. În prezent, acestea sunt de 8.500 de euro pe an.
„România a profitat de efectul de avânt generat de frustrările care urmează eşecului la concursul iniţial”, sintetizează Olivier Saint-Lary, preşedintele Colegiului naţional al profesorilor de medicină generală.
Cu toate acestea, din ce în ce mai mulţi studenţi aleg să vină în România fără să mai încerce măcar la examenul de admitere la medicină în Franţa.
„Aproape 17% dintre candidaţii pentru anul universitar 2024-2025 au venit să se înscrie direct în România. În ultimii ani, am avut între patru şi şase candidaţi pentru un loc”, spune Anca Buzoianu, rectorul Universităţii Iuliu Haţieganu, care constată că este o concurenţă din ce în ce mai acerbă.
Critici și prejdecăți în Franța
Această tendinţă este criticată însă de Antoine Hamel, decan al Facultăţii de Medicină din Nantes şi membru al Conferinţei decanilor facultăţilor de medicină.
El vede în soluţia România o „cale de ocolire a concursului de admitere, ducând probabil la prejudecăţi de recrutare, care se bazează pe bani”.
„Studenţii francezi reprezintă o mană cerească financiară pentru facultăţile din România”, susţine el.
Nu de aceeași părerere este un înalt oficial de la Consiliul Ordinului Medicilor din Franța.
”Circulaţia bunurilor, a mărfurilor şi a diplomelor este o realizare a Uniunii Europene şi nu pune nicio problemă atât timp cât nu afectează forţa de muncă din România şi nu împiedică şansele de reuşită ale studenţilor francezi la examene competitive”, spune Jean-Marcel Mourgues, vicepreşedintele acestuia.
Mulţi tineri înscrişi în România se plâng de prejudecăţi persistente cu privire la calitatea formării lor.
Mourgues mai consideră această controversă „irelevantă atât timp cât diploma este recunoscută la nivel european”.
Sfaturi pentru tinerii francezi
Exodul studenţilor francezi la medicină cristalizează multe dintre problemele actuale ale profesiei de medic.
Aşadar, ce sfat aţi da unui absolvent de bacalaureat tentat de opţiunea românească? i-a întrebat corespondentul special al Le Monde pe studenţii de la Cluj.
Toţi studenţii intervievaţi au sugerat ca respectivul candidat să susţină mai întâi concursul de admitere în anul al doilea, în Franţa.
”Este o lecţie în sine: înveţi multe, inclusiv capacitatea de a te concentra pe deplin asupra unei sarcini”, spune Irina Cojocaru.
Mulţi recomandă şi opţiunea românească. „Cursurile sunt grozave, profesorii vorbesc bine franceza şi au predat de multe ori în Franţa”, spune Mayeul (care doreşte să-şi păstreze anonimatul), un student de 25 de ani în anul VI la medicină în Cluj.
”Lucrările practice sunt importante încă din primii ani, cu ore pe care nu le avem în Franţa, cum ar fi disecţia cadavrului. Începând cu anul IV, avem ocazia să parcurgem toate specialităţile în cadrul unor stagii în spitale”, arată el.
În timp ce Mayeul intenţionează să se întoarcă în Franţa, majoritatea colegilor săi se gândesc la o nouă expatriere, în Elveţia sau Germania, unde selecţia pentru stagiu se bazează pe un portofoliu.
Ei învaţă deja limba germană la Institutul Goethe din Cluj, pe lângă limba română, pe care studenţii la medicină sunt obligaţi să o înveţe pentru a putea interacţiona cu pacienţii.
Lasă un răspuns