2025 este Anul „Cardinal Iuliu Hossu”. Citește scrisoarea Pastorală a Episcopului Greco-Catolic de Cluj-Gherla

2025 este Anul Cardinal Iuliu Hossu. Scrisoarea Pastorală Cardinal Iuliu Hossu la început de 2025, transmisă de Episcopul Greco-Catolic de Cluj-Gherla, Claudiu. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a transmis o Scrisoare pastorală pentru începutul Anului. Scrisoarea este intitulată „Cardinal Iuliu Hossu” la nivel național – Anul 2025, an instituit prin legea nr. 968 publicată în Monitorul Oficial în 25 octombrie 2023.

Preasfinția Sa Claudiu, în mesajul transmis, numește noul an, „un dar de mare preț” pentru fiii Bisericii Greco-Catolice și, totodată, „un dar pentru toți fiii acestei țări, chemați să redescopere, privind la figura blândă a lui Iuliu Hossu, valoarea unității, a comuniunii și a jertfei pentru credință și idealuri”:

2025 – Anul dedicat Cardinalului Iuliu Hossu

Anul 2025 a fost declarat prin lege la nivel național Anul Cardinal Iuliu Hossu, acesta fiind dedicat unuia dintre cei care au contribuit la Marea Unire de la 1918.

„Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe, iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu, Iubiți frați și surori în Cristos, Un An de har, dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, celebrat pe întreg teritoriul României, a început. Este un dar de mare preț pentru noi, fii ai Bisericii Greco-Catolice și sunt convins că doar lacrimile Maicii Sfinte și mâinile ei pururi împreunate în fața Tronului Ceresc au putut împlini o asemenea minune.

Este un dar pentru toți fiii acestei țări, chemați să redescopere, privind la figura blândă a lui Iuliu Hossu, valoarea unității, a comuniunii și a jertfei pentru credință și idealuri. Timpurile pe care le trăim au cu adevărat nevoie de un astfel de exemplu, fiindcă tocmai aceste valori, regăsite în viața Fericitului Ierarh, sunt puse astăzi la grea încercare.

Trei momente din viața Cardinalului ilustrează într-o maniera luminoasă valoarea unității, a comuniunii și a jertfei.

Primul dintre ele ne situează în perioada tristă a Holocaustului, atunci când frații noștri evrei erau urmăriți, arestați și deportați, pentru a fi omorâți. În acele vremuri atât de tulburi, când rațiunea multora era orbită de ideologii inumane iar curajul era asaltat de frică și de resemnare, episcopul Iuliu Hossu a dovedit că responsabilitatea morală merge dincolo de frontierele confesionale, etnice sau politice. El a ales să reacționeze public, încercând să stăvilească furtuna de nedreptate și să contribuie la salvarea evreilor.

O Scrisoare Pastorală a fost adresată tuturor preoților și credincioșilor greco-catolici, cu îndemnul de a face tot ceea ce le sta în putință pentru a-i ocroti pe cei persecutați. El însuși se implică la Cluj și în alte locuri pentru a-i ascunde și proteja, cu riscuri mari pentru propria persoană și pentru Biserica pe care o păstorea.

Dincolo de granițele religiei, Cardinalul simțea fraternitatea cu toți fiii lui Dumnezeu de pe acest pământ. El a trăit adevărul cuvintelor Mântuitorului nostru Isus Cristos – „întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Mt. 25,40) – și, prin acțiuni curajoase în fața răului și pline de compasiune pentru cei oropsiți, a evidențiat faptul că iubirea față de aproapele este universală și necondiționată. Prin această nobilă atitudine, Cardinalul Iuliu Hossu transcende istoria și își păstrează actualitatea, fiind un model de solidaritate care poate călăuzi societatea de astăzi pe drumul binelui și al dreptății.

Al doilea moment este legat de aceeași perioadă dureroasă, când, în timpul ocupației Transilvaniei, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a rămas la Cluj. Auzind că există riscul ca autoritățile să decidă închiderea Catedralei ortodoxe, din cauza puținilor credincioși, Cardinalul Iuliu Hossu a decis să nu rămână un spectator al nedreptății și, la finalul Sfintei Liturghii, i-a invitat pe credincioșii săi să treacă și pe la Catedrala ortodoxă pentru ca să fie cât mai multe persoane prezente. Dincolo de granițele confesionale greco-catolice, Fericitul Ierarh simțea suferința confraților și își manifesta comuniunea cu ei, ajutându-i și fiindu-le alături în mod concret.

Al treilea moment este cel al jertfei. Persecutorii atei din perioada prigoanei comuniste, i-au cerut Cardinalului Iuliu Hossu să se lepede de credința lui. El le-a răspuns blând, dar ferm, că nici credința, nici principiile, nu se pot lepăda ca o haină, în funcție de interesul momentului. Folosind celebra expresie „credința noastră este viața noastră”, vrednicul ierarh ilustra faptul că credința, valorile și principiile morale nu pot fi disociate, nu pot fi dizolvate prin compromis, oportunism sau lașitate în viața creștinului autentic.

Dincolo de granițele umane și din abisul suferinței, fără să disprețuiască sau să urască pe cineva, iertând și binecuvântând, Fericitul Ierarh știa că darul credinței în Dumnezeu și comuniunea cu Biserica Romei sunt Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla Departamentul pentru imagine şi relaţii cu mass-media stelele care luminează și împlinesc viața. El devenea astfel martir pentru Cristos și astăzi imploră pentru fiecare dintre noi harul mântuirii.

Simțind probabil valoarea mărturiei excepționale a vieții Cardinalului și puterea sa inspiratoare, la finalul deliberării prin care Anul Iuliu Hossu era declarat An Național, toți membrii Camerei Deputaților, indiferent de culoarea politică sau de etnie, s-au ridicat în picioare, aplaudând. Avem convingerea că Iuliu Hossu, din mărirea cerească, a îndreptat cu smerenie aceste aplauze spre Dumnezeul cel Viu, pe care l-a slujit cu dedicare totală și pe care L-a urmat până la capăt pe drumul Crucii, dar, în egală măsură, știm că Fericitul Ierarh continuă să mijlocească darul reconcilierii și al comuniunii pentru fiecare dintre noi, pentru Biserica Greco-Catolică și pentru întreaga Românie.

Să ne rugăm cu toții, din toată inima, ca lumina și harul pe care Bunul Dumnezeu le-a revărsat în viața Fericitului Iuliu Hossu să fie flăcări care să reaprindă în viața noastră, a tuturor, darul speranței și al unității dintre noi!

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”

Cu arhierească binecuvântare,

† Claudiu

Episcop de Cluj-Gherla

Cine a fost Iuliu Hossu?

Iuliu Hossu a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla şi mai apoi cardinal. El a fost deținut politic, senator de drept în Parlamentul României. Este și membru de onoare al Academiei Române.

Iuliu Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1885, la Milașul Mare, comitatul Cluj (în prezent în judeţul Bistrița-Năsăud). Părinții săi fiind Ioan, preot-paroh greco-catolic, și Victoria, născută Măriuțiu.

A urmat clasele primare la Şcoala poporală confesională greco-catolică din sat. Apoi a parcurs primele trei clase gimnaziale la Gimnaziul luteran german din Reghin, iar clasa a IV-a, la Gimnaziul Romano Catolic maghiar din Târgu-Mureş.

A urmat, apoi, studiile liceale la Gimnaziul Superior Român Unit din Blaj. Aici l-a avut coleg de clasă pe eminentul profesor universitar clujean de mai târziu, medicul Iuliu Haţieganu, de care avea să îl lege întreaga viaţă o remarcabilă prietenie.

În anul 1904 a promovat examenul de maturitate, apoi a fost primit în rândul clerului Episcopiei Lugojului. În toamna aceluiaşi an, a ajuns la studii teologice la Roma, unde în anul 1906 a obţinut doctoratul în Filosofie. În martie 1910, a fost hirotonit preot şi numit Primo Prefetto, adică prim-doctorand al doctoranzilor în Teologie de la Colegiul De Propaganda Fide din Roma.

Iuliu Hossu a revenit apoi în ţară, fiind, în perioada 1910-1912. Acesta a fost protocolist, arhivar, bibliotecar şi director de cancelarie.

În anul 1913, devine profesor la Catedra de Studii Biblice a Academiei de Teologie Română Unită din Lugoj. Un an mai târziu realizează o călătorie de studii în Germania şi Franţa (aici participă ca delegat la Congresul Euharistic Internaţional de la Lourdes).

Ce a făcut în Primul Război Mondial

După izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, se înrolează voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara, fiind trimis pe front în spitale militare ale Imperiului, în Austria, Boemia şi Moravia.

La 3 martie 1917 este numit, prin Decret Imperial, Episcop al Diecezei Gherla, calitate care i-a oferit oportunitatea istorică de a citi, pe Platoul Romanilor din Alba-Iulia, Declaraţia Unirii de la 1 decembrie 1918.

Fapt demn de subliniat, în octombrie 1918, episcopul Iuliu Hossu trimisese o directivă către credincioşi şi clerici, în care le cerea să recunoască doar autoritatea Sfatului Naţional Român de la Arad, fără să mai ţină seama de guvernul de la Budapesta.

Discursul memorabil de la Marea Adunare de la Alba-Iulia

La Marea Adunare de la Alba Iulia, discursul episcopului Iuliu Hossu a rămas memorabil:

„Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Ţara Mamă, România! Vă amintiţi când prin sutele de spitale, în zilele de întuneric, vă vesteam că „va învinge dreptatea”, vă arătam că vine ceasul când toţi factorii nedreptăţii vor plânge lacrimi de sânge în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferinţele veacurilor, purtate de un neam cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea Lui. (…)

Cuvintele Domnului se împlinesc şi aici, întru împlinirea dreptăţii dumnezeieşti. Mulţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit. Ochii voştri sunt fericiţi că văd, şi urechile voastre fericite că aud! Văd ziua întregirii neamului şi aud buna vestire a dreptăţii lui Dumnezeu. Ascultaţi, români fericiţi, buna vestirea unirii noastre pe veci cu Ţara-Mamă, România.”