Puțină lume cunoaște povestea tentativei de asasinat a cărui țintă a fost rectorul Universității Babeș Bolyai, din Cluj Napoca, profesorul Florian Ștefănescu Goangă.
Era toamna anului 1938, când pe strada Avram Iancu, din Cluj Napoca, la colț cu strada Fortăreței, a avut loc tentativa de asasinat a rectorului UBB, care s-a soldat cu rănirea gravă a acestuia, dar și cu moartea unui polițist.
”Într-o seară rece de sfârșit de noiembrie 1938, rectorul universității clujene, Florian Stefanescu Goanga se îndrepta spre sediul instituției de învățământ. Era însoțit de garda sa, agentul de poliție Enache Gruia și abia intraseră pe strada ce purta numele eroului ardelean Avram Iancu. În lumina difuză a serii de undeva au apărut doi tineri ce abia împliniseră douăzeci de ani, care au de sub hainele groase revolverele iar cu mâinile tremurânde l-au ucis pe polițist și l-au rănit grav pe rector”, scrie un clujean, Septimiu Moga, despre această tentativă de asasinat.
Legionarii au pus la cale asasinatul
Profesorul Ștefănescu Goangă a fost dus de urgență la spital, unde a primit ajutor medical de la ”marile legende ale medicinei clujene Hațieganu, Papilian, Leon Daniello și mulți alții”.
Anchetele ulterioare atentatului au descoperit o conspirație prost organizată, de niște naivi exaltați cu arme improvizate si lideri cu inteligență îndoielnică.
Actul terorist împotriva rectorului a fost pus la cale dintr-o gelozie greu de descifrat intelectual, de un tânăr student in anul trei la litere, pe numele său Pop Ioan, de loc din comuna Sucutard.
”În fața instanței, tânărul literat in devenire, a apărut ca un ins timid, cu o față liniară, părul lins, doi ochi căprui încercănați, privind în gol. Gura sa afișa un surâs sfidător in loc de motivații credibile, in loc de fraze bine meșteșugite … Se declara afectat de moartea polițistului, dar orbirea unei iubiri refuzate, puse pe seama unei fantezii, sau ce o fi fost să fie, l-a purtat spre pierzanie, aruncându-l in brațele unei organizații ce în locul înțelepciunii și a încurajări părintești, înțelepte si cultivate, croite în secole de devenire umană, i-a oferit infama armă a aducătoare de moarte”, mai scrie Septimiu Moga.
Au fost executați în gara din Apahida
Sentința a fost condamnarea la moarte a celor doi asasini. Escortați către Jilava, in gara din Apahida cei doi tineri, au căzut sub gloanțele răzbunătoare ale colegilor celui căzut.
”O lume se sfârșea la douăzeci de ani. Nu numai lumea lor ci și România Mare se sfărâma in fața urgiilor istoriei și a propriei lipse de introspecție, a ranchiunei față de sine”, mai scrie Moga, în excelenta relatare a acestui episod despre care nu se știe mare lucru.
Lasă un răspuns