Profesorul Marcel Tanțău, unul dintre cei mai cunoscuți gastroenterologi din România, atrage atenția asupra dificultăților majore din sistemul medical românesc. Ce spune profesorul Marcel Tanțău despre sistemul medical
Prezent la un podcast, profesorul Tanțău a spus că Statul Român „a pierdut cârma” și că, deși se construiește și se renovează, nu există o direcție coerentă.
Medicul a mai afirmat că investițiile sunt fragmentate, fără o strategie națională de finanțare care să stabilească modul în care sunt plătite actele medicale și prioritățile din sănătate.
Potrivit lui Tanțău, finanțarea rămâne principala problemă. El a comparat circulația fondurilor cu fluxul sanguin din organism.
”Dacă banii nu ajung unde trebuie, sistemul se dezechilibrează. Banul trebuie urmărit. Banul este ca și sângele în economie. Dacă banul nu ajunge exact unde trebuie, la cel care lucrează eficient, sângele curge, se pierde. Iar cel care are nevoie nu ajunge la el, că de obicei pleacă la cine nu are nevoie. De aceea sistemele de finanțare trebuie incluse într-o strategie de finanțare națională, să gândim cum vom finanța actele medicale, pe care și cum”, s spus profesorul Tanțău.
Prea mulți medici specialiști care nu au unde să muncească
Profesorul de la UMF Cluj a mai precizat că în prezent nu există o corelare între formarea profesională și piața muncii.
„Marea majoritate a medicilor specialiști care termină rezidențiatul nu au locuri de muncă”, spune el, întrebând de ce statul investește în pregătirea lor dacă nu există posturi disponibile.
În discuțiile recente, Tanțău a făcut și comparații internaționale, menționând exemplul Franței, unde veniturile medicilor de familie pot ajunge la 20.000–30.000 de euro pe lună. Din acest motiv mulți medici români aleg să lucreze temporar în străinătate, pentru doi sau trei ani, după care se întorc cu experiență și economii.
În opinia sa, România trebuie să decidă clar cum își finanțează sistemul medical pentru a păstra cadrele pregătite și a oferi pacienților servicii adecvate.
Profesorul subliniază și problemele de infrastructură, amintind că multe spații medicale din țară sunt depășite, iar lipsa reorganizării administrative împiedică o dezvoltare coerentă.
În ansamblu, mesajul său este că România are nevoie urgent de o strategie sanitară clară, cu obiective, finanțare predictibilă și priorități stabile, astfel încât resursele să fie utilizate eficient, iar personalul medical să poată rămâne și lucra în condiții stabile în sistemul public.
Lasă un răspuns