Un loc al verilor fără sfârșit, al primei sărituri în apă și al după-amiezelor petrecute la umbră, fostul Ștrand Municipal din Parcul Central rămâne una dintre cele mai vii amintiri colective ale Clujului. Dincolo de nostalgia generațiilor care i-au trecut pragul, istoria acestui spațiu spune povestea orașului însuși, cu transformările, modernizările și pierderile sale. A fost locul unde generații întregi de clujeni au învățat să înoate.
Puține locuri din Cluj-Napoca au reușit să adune, de-a lungul timpului, atâtea povești personale precum fosta baie de vară din apropierea stadionului. Amplasată strategic între Parcul Central și Canalul Morii, baia de vară, cunoscută mai târziu drept Ștrandul Municipal, a fost, timp de decenii, epicentrul verilor clujene. Aici se întâlneau familii, studenți, copii și bunici, într-un oraș care învăța să se bucure de timpul liber modern.
Vechea Baie de vară a Clujului
Istoria acestui spațiu începe la cumpăna dintre secolele XIX și XX, într-o perioadă în care Clujul se extindea și își contura primele dotări urbane de agrement. În cea mai mare parte a existenței sale, ștrandul a funcționat ca baie de vară a orașului, având o suprafață considerabil mai mare decât cea cunoscută astăzi. Limitele sale erau date de Canalul Morii la sud, Uzina Electrică la vest, aleea Stadionului la nord și strada George Coșbuc la est.
Planurile orașului din perioada 1900–1960 arată un spațiu atent gândit, care continua firesc Parcul Central. În spatele restaurantului Chios de astăzi se afla o zonă verde de primire, iar în interiorul băii de vară existau o clădire principală, pe amplasamentul actualului Hotel Sport, construcții anexe și numeroase cabine de schimb. Era un loc care îmbina natura cu funcționalitatea urbană, într-o epocă în care orașul descoperea importanța timpului liber organizat.
Modernizare, declin și transformare
În perioada interbelică, baia de vară se afla în proprietatea Primăriei Clujului, care a investit în modernizarea ei la sfârșitul anilor ’20. Atunci au apărut un bazin de înot din beton de aproximativ 2.000 de metri pătrați, 650 de cabine, un restaurant, un pavilion pentru muzică, o zonă cu nisip și o grădină generoasă. Toate veniturile obținute din vânzarea biletelor erau direcționate către întreținerea patrimoniului municipal, semn al rolului public pe care îl avea acest spațiu.
Un detaliu interesant apare pe harta din 1942, unde ștrandul este denumit în maghiară „Városi szabadfürdő”, traducerea liberă fiind „baie publică cu acces gratuit”. Chiar dacă accesul nu era complet liber, denumirea subliniază caracterul deschis și comunitar al locului.
Anii postbelici au adus puține schimbări majore, însă adevărata transformare a venit la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Atunci, vechea baie de vară a fost sistematizată radical: s-a construit Hotelul Sport în 1981, spațiile verzi s-au redus, iar ștrandul a căpătat forma cunoscută mai recent, cu bazinul cu trambulină și accesul dinspre stadion.
Astăzi, fostul Ștrand Municipal nu mai este ce a fost odinioară. Terenul este unul privat și pe amplasamentul a fost ridicat un hotel de cinci stele. Însă memoria lui continuă să trăiască în poveștile celor care și-au petrecut aici verile tinereții, într-un Cluj mai simplu, dar plin de viață.
Lasă un răspuns